Ce sentimente te cuprind cand esti intr-o casa oarba

In urma cu cateva saptamani, in perioada concediului, am facut un sejur in insula Thassos, o insula care iti ofera multe oportunitati de relaxare si petrecere a timpului liber, o adevarata oaza inconjurata de apele albastre ale Marii Mediterane. De obicei cand sunt intr-un loc nou imi place sa fac mici excursii, ca sa descopar realitatile si specificul locului, momente in care cu emotie si incantare incerc sa surprind cat mai multe imagini interesante. Intr-o excursie in partea de sud a insulei, am iesit de pe asfalt si am urmat un drum forestier cu intentia de a ajunge la o minune a naturii denumita de localnici Giola, o caldare sapata de apele marii in tarmul stancos. Drumul a fost o adevarata aventura mai ales pentru o masina cu garda la sol destul de mica, nu recomand drumul pentru masini cu garda la sol mica, dar cu putina transpiratie si stres am ajuns intr-un loc, pana unde se putea ajunge cu masina. Am coborat pe jos pana la Giola, iar la intoarcere am decis sa arunc o privire in jurul locului unde am parcat masina, ca sa mai fac cateva poze cu panorama.

Casa oarba
Ce-i drept cand am ajuns in zona nu am bagat de seama, din cauza multimii de maslini batrani, care populau zona, dar cand am revenit la masina am observat o casa veche din piatra, care parea parasita si de curiozitate m-am apropiat sa-i fac o inspectie. Prima impresie, a fost de uimire, toata casa era construita doar din piatra, inclusiv acoperisul era facut din lespezi de piatra, nu ma puteam abtine din admiratie pentru mesterii care au ridicat-o. Am inconjurat-o si mi se parea ca ceva nu este in regula cu casa respectiva, ceva ii lipsea cu desavarsire, evident am constatat ca nu avea nicio fereastra, lucru extrem de ciudat si de neinteles pentru mine. Eram pentru prima data in fata unei locuinte fara ferestre, incercand sa gasesc logica dupa care a fost construita fara ferestre si de ce. Intelegeam ca materialul folosit era piatra fiind din ambundenta in zona, dar totusi fara ferestre, asta era prea de tot. Chiar daca era parasita de multa vreme, am intrat prin usa inauntru ca sa vad mai bine din interior locuinta. Cum am pasit inauntru, am simtit ca am intrat intr-un loc parca bantuit de fantome, mi-au trebuit cateva secunde bune, ca sa mi se obijnuiasca ochii cu lumina difuza din interior si sa pot deslusi ce ma inconjoara. Apoi am avut un sentiment ciudat, tot corpul imi era strabatut de un fior rece, desi afara erau aproape 40 de grade cu plus, in interiorul locuintei era o atmosfera mult mai racoroasa de-ti facea piele de gaina.

Intrarea in casa oarba
Am inspectat interiorul respectivei locuinte, podeaua era tot din piatra, inca mai era in picioare o vatra de foc tot din piatra si cateva cuie pe pereti, care candva probabil erau intrebuintate pentru diverse, de fostii locatari. Am incercat sa compar sentimentul ce-l acveam in locuinta iar singura comparatie care mi-a venit in minte a fost aceea de cavou, ma simteam de parca eram intr-un cavou, intr-un cimitir vechi. Neavand ferestre singurul loc prin care patrundea lumina in interior era prin usa, exact la fel ca intr-un cavou. In plus plafonul era destul de jos si-ti dadea un sentiment de claustrofobie destul de puternic, chiar mi-au trecut ganduri ciudate prin minte, daca cineva ar avea posibilitatea sa inchida usa si sa raman blocat in intuneric bezna, in acea locuinta ce m-as face. Probabil un atac de panica initial, iar apoi ma vedeam incercand sa fac o evadare ca-n filmele americane, imi imaginam taind gratiile de la ferestrele celulei, dar care gratii ca nu erau ferestre, am scuturat din cap si am ajuns la concluzia ca singura solutie era sa incerc sa dizloc cativa bolovani din zid ca sa pot iesi. Instinctiv am pus mana pe zid, verificandu-i rezistnta, intra-adevar se tineau bine bolovanii nici macar unul nu se clintea din loc nicimacar un milimetru.

Spatele casei oarbe
Ma gandeam la un moment dat, oare cat de veche poate sa fie locuinta si daca mai sunt pe insula asemenea locuinte, fara un indiciu concret, nu am reusit sa fac o estimare asupra vechimii, probabil era mai veche de 100 de ani, poate si mai mult. Chiar daca se vedea ca era nelocuita de multa vreme, casa era intr-o perfecta stare de conservare, insa nu stiu cine ar locui intr-o casa fara ferestre in zilele noastre. Nu stiam ce denumire sa-i dau locuintei respective pana de curand cand am aflat despre “case oarbe” in campania promovata de Gealan. O campanie interesanta care provoaca bloggerii sa traiasca timp de 7 zile intr-o casa cu ferestrele acoperite, o provocare in care a intrat Cristina Bazavan. Sunt curios cum o sa faca fata Cristina unei asemenea provocari si o sustin ca sa reuseasca sa treaca cu brio de provocare si sa ne impartaseasca din impresii.

Casa oarba
Imi place provocarea Gealan adresata bloggerilor si sustin initiativa Cristinei Bazavan de a raspunde provocarii, careia ii doresc sa o duca pana la capat in stilul ei caracteristic. Recomand ferestrele Gealan ca o solutie perfecta pentru locuinta fiecaruia, oferindu-ne tot confortul necesar pentru o viata normala, dar sa nu uitam ca ferestrele Gealan ne aduc in casa, zi de zi, razele si lumina soarelui. Amintindu-mi de casa oarba din Thassos chiar si acum ma trec fiori reci si mi se face piele de gaina, numai la simplul gand ca as putea locui intr-un asemenea loc sumbru si intunecat,  ma cutremur din toata fiinta. Nu stiu cine au fost cei care au locuit in casa oarba, insa au tot respectul si admiratia mea, pentru ca au reusit sa traisca intr-o casa fara ferestre.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com