Lovirile si leziunile produse in accidentele de circulatie

Din punct de vedere medico-legal, importanta constatarilor si a concluziilor expertizei decurg din prevederile legale si difera in leziunile nemortale (vatamare corporala din culpa) de cazurile mortale. In general, leziunile in cazul accidentelor nemortale sunt variate, de la simple excoriatii, echimoze sau plagi, la leziuni osoase sau viscerale de gravitate variata si ale caror intensitate si localizare sunt legate de mecanismul lezional si de intensitatea impactului.

In general, in accidentele nemortale, mecanismele lezionale mai frecvent intalnite sunt: pentru pietoni - lovirea cu o parte a autovehicolului, lovirea si proiectarea, mai rar calcare (de obicei localizate la nivelul unei portiuni a unui membru). In cazul conducatorilor sau ocupantilor unui autovehicul leziunile se produc prin lovire de diverse obiecte sau proeminente din interiorul acestuia in cadrul mecanismului de deceleratie brusca, cea mai frecventa modalitate traumatica.

Problemele medico-legale ale accidentelor de circulatie mortale sunt mult mai complexe si se rezolva in cadrul necropsiei medico-legale, obligatorie in astfel de cazuri. Cunoasterea de catre medicul legist a conditiilor producerii accidentului - atunci cand este posibil - este de o deosebita importanta in confirmarea sau infirmarea unui anumit mecanism lezional. Prin aceste ,,conditii” intelegem in mod deosebit: situatia victimei de pieton, conducator sau ocupant intr-un autovehicul, felul vehiculului angajat in accident (cu tractiune animala, mecanica, tipul autovehiculului etc.), rezultatul cercetarii de la locul faptei, eventuala modalitate traumatica rezultata din probe testimoniale sau de alta natura.

In cazurile in care decesul survine la un interval de timp mai mare de la producerea accidentului, sarcina medicului legist este adeseori dificila, precizarea mecanismului traumatic fiind greu sau imposibil de facut, fie datorita lipsei datelor privind leziunile constatate initial, fie datorita proceselor reparatorii si interventiilor terapeutice efectuate pe parcursul spitalizarii.

Astfel, pietonul poate suferi leziuni in conditiile accidentului de circulatie prin:
- lovire cu o parte proeminenta a autovehiculului, fara ca victima sa fie dezechilibrata si sa cada sau sa fie proiectata. In astfel de cazuri, leziunile sunt de intensitate redusa, localizate la nivele deosebite, in raport cu portiunea de autovehicul - de obicei proeminenta - care produce lovirea. Astfel, de exemplu se pot constata leziuni la nivelul capului in lovirile de o portiune laterala a unui autoturism, de un colt sau o margine a lazii sau platformei unui autocamion, de o parte proeminenta laterala a unui autovehicul greu - tramvai etc. Leziunile la nivelul toracelui sau ale membrelor superioare pot fi produse prin lovire de marginea parbrizului unui autoturism, farul sau aripa unui autocamion. Traumatismele toraco-abdominale prin lovire se observa in lovirile cu portiuni relativ joase ale caroseriei autovehiculului, de obicei aripi, faruri, in timp ce leziunile membrelor inferioare in lovirile cu bara de protectie sau marginea inferioara, laterala a caroseriei.

Lovirile simple se constata in situatia in care autovehiculul are viteza redusa sau impactul se produce tangential ori in cazul in care pietonul in mers este in realitate acela care „loveste” vehiculul. Leziunile constatate sunt de obicei putin intense: echimoze, excoriatii, plagi, mai rar fisuri sau fracturi costale sau ale oaselor membrelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com