Disparitia incarcaturii, indeosebi prin distrugere (incendiu, accident rutier etc.) in timpul transportului constituie de obicei un fapt material cert, care nu suscita dificultati pe plan probator. In alte situatii insa pierderea marfii poate fi nesigura, deductibila numai din imprejurarea ca nu a ajuns la destinatia convenita. Spre a se curma starea de dubiu in atare situatii neclare, s-au instituit anumite prezumtii juris tantum de pierdere, reglementand totodata consecintele gasirii ulterioare a incarcaturii presupusa ca disparuta.
Acestea sunt:
- prezumtia de pierdere opereaza in doua situatii, stabilite distinct. In primul rand, beneficiarul transportului „poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta alte dovezi, cand aceasta nu a fost eliberata in termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit”. In subsidiar si anume daca prin scrisoarea de trasura nu s-a fixat data ajungerii la destinatie, marfa va fi presupusa ca pierduta la expirarea unui termen de 60 de zile de la primirea ei de catre caraus in vederea executarii deplasarii.
- infirmarea prezumtiei de pierdere prin gasirea ulterioara a marfii. Aceasta imprejurare comporta consecinte diferite, dupa cum beneficiarul transportului, care a primit despagubiri de la caraus, este sau nu interesat sa intre totusi in posesia marfii considerate ca disparute, dupa eventuala ei descoperire. Cel in drept dispune, cu alte cuvinte, de o optiune. Daca vrea sa obtina eliberarea incarcaturii trebuie „sa ceara in scris, sa fie incunostiintat imediat, in cazul in care marfa ar fi gasita in cursul anului care urmeaza platii despagubirii”. La randul sau, transportatorul este obligat sa comunice tot in scris petitionarului confirmarea primirii unei astfel de cereri.
- dezinteresul destinatarului fata de marfa regasita. Pasivitatea se poate manifesta in doua moduri. Mai intai prin lipsa cererii de eliberare a incarcaturii pierdute, in eventualitatea descoperirii ei ulterioare. In al doilea rand, prin lipsa de raspuns la instiintarea despre regasirea marfii, trimisa de catre transportator persoanei indreptatite sa obtina eliberarea.
Ar trebui aplicata si in cazul din Muntenegru.
RăspundețiȘtergereIn cazul transportului de persoane raspunderea este mult mai mare si destul de diferita fata de transportul de marfuri
RăspundețiȘtergere