Managementul sistemului de transport

Incepand din anul 1970, inginerii de trafic americani au fost preocupati de avantajele planificarii strategice sau pe termen lung. Cerintele legislatiei americane din 1962 prevedeau ca toate orasele avand o populatie mai mare de 50.000 locuitori trebuie sa aiba planuri de transport pe termen lung. O cerinta a planului pe termen lung ar putea fi continuitatea, adica procesul sa fie modificat continuu.

Programele cuprinzatoare de planificare strategica ale anilor 60 au fost concentrate in construirea unor noi facilitati (amenajari) pe termen lung in domeniul transportului auto si public.

Planificarea pe termen lung prezinta dificultati care nu apar in cazul solutiilor pe termen scurt. Pot fi amintite:
- planificarea pe termen lung nu raspunde corespunzator nevoilor individuale sau de grup, cum ar fi persoanele cu deficiente legate de mobilitate si dezavantajatii sociali. A existat de asemenea, o inflexibilitate a raspunsului la probleme sociale cum ar fi impactul asupra mediului, folosirea si economisirea energiei si impactul sociologic.
- sectorul public al economiei care a aratat o crestere continua, devine subiect de restrictii. Prin cresterea competitiei pentru bugetul public, transportul nu a fost pus niciodata pe primul plan. Escaladarea simultana a costurilor de constructie cu o rata mai rapida decat a inflatiei indicata ca o strategie globala justificand construirea de noi amenajari ar putea fi probabil nerealizabila in termen lung.
- intr-un anumit grad dezvoltarile demografice si de folosire a terenului care au fost prognozate in anii 60 au esuat in a se petrece. Cresterea demografica a fost mai scazuta decat a fost prognozata si mai crescuta decat s-a anticipat sa se petreaca in zona marilor metropole.

Scopul general al tehnicilor managementul sistemelor de transport este sa imbunatateasca eficienta sistemului de transport prin aducerea ofertei de facilitati intr-un echilibru mai bun cu cererea, prin abordarea problemei optimizarii deplasarii persoanelor cu prioritate, fata de miscarea vehiculelor, ca politica mondiala de transport.

Cu toate ca exista planuri si teorii pe termen lung care au fost aplicate in alte state cu succes la noi sesizam ca in 2013, planul de dezvoltare al transportului, pe termen lung, este ca si inexistent, din pacate politicienii si factorii nostri de decizie nu au viziune si nici interes in dezvoltarea infrastructurii pe termen lung a trasnporturilor in Romania. Cine stie poate peste cativa zeci de ani sa fie si la noi indusa din generatie in generatie idea de performanta ca si criteriu de evolutie in cariera a unui factor de decizie in oricare domeniu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com