Deosebiri intre planul strategic si managementul sistemului de transport

Exista un numar de deosebiri fundamentale intre planificarea pe termen lung si planificarea pe termen scurt sau mediu. Astfel, se pot face urmatoarele observatii asupra celor doua abordari:
- studiile de transport pe termen lung au tendinya de a fi realizate cu investitii mari, in timp ce schemele caracteristice managementului sistemului de transport (MST) tind sa aiba cheltuieli bugetare scazute si pe termen scurt, atat in faza de planificare, cat si in cea de implementare. In timp ce strategiile sunt bazate pe tendinte pe termen lung ale cererii, necesitatile planurilor MST pot varia de-a lungul timpului.
- imbunatatirile pe termen scurt sau medii nu trebuie sa fie afectate de proiectele de investitii intensive asociate cu planificarea strategica datorita modalitatilor de planificare si implementarii pe termen lung.
- planurile de investitii trebuie sa ceara masuri suplimentare ale MST, care sa garanteze ca proiectele majore sunt pe deplin realizabile.
- monitorizarea si reevaluarea masurilor MST pot fi practic continue. Chiar daca planificarea pe termen lung este un proces continuu cu proceduri de actualizare, pentru un plan viabil se cere un sistem de monitorizare mai activ si mai putin formal.
- deoarece planurile MST au o finantare mai redusa ele trebuie proiectate intr-o maniera flexibila si experimentala. Planificatorii pot folosi o abordare euristica (metoda de selectare in luarea deciziilor) pentru a rezolva problema de transport.
- MST nu se refera doar la imbunatatirile operationale de trafic. Acestea imbunatatiri formeaza doar o parte a intregului spectru al MST. Managementul sistemelor de transport cuprinde monitorizarea continua a sistemului de transport care inseamna o monitorizare constanta, atat a ofertei cat si a cererii, care are ca rezultat costuri scazute.

Actiunile de management al sistemelor de transport intreprinse in cadrul procesului de planificare sunt considerabil mai putin bine definite decat daca ar fi fost cuprinse in strategiile de transport. O diferenta majora este ca planificarea este condusa de o echipa specializata pentru indeplinirea obiectivelor planificarii.

Responsabilitatile din cadrul proiectelor program sunt distribuite intr-un numar de departamente din cadrul autoritatilor de transport. Abordarea mai putin structurala este o reflectie a intinderii planificarii pe termen lung sau a proiectelor pe termen scurt, incluse in cadrul actiunilor de MST.

Pasii individuali integrati intr-o procedura de planificare generala sunt:
- initierea programului.
- stabilirea standardelor de performanta.
- evaluarea performantelor.
- enumerarea optiunilor MST.
- determinarea costurilor si impactului optiunilor individuale.
- selectarea proiectelor si gruparea lor.
- alegerea prioritatilor.
- implementarea programului.

Initierea proiectului de management al sistemelor de transport este probabil a fi mai curand un proces informational in comparatie cu initierea planului strategic. Initierea proiectului trebuie sa rezulte de la o aparenta deteriorare a conditiilor de transport, de la presiuni sociale rezultand din schimbarea nevoilor si prioritatilor utilizatorilor, de la planificarea de rutina si periodica si decizii de management sau de la transferul proiectelor spre proiectele precedente.

Standardele de performanta ale sistemului si elementele lui trebuie sa fie fixate atat de normele general acceptate, cat si de standardele alese din manuale, agende si coduri sau trebuie sa fie norme interne utilizate ca sistem de criterii ce asigura completa operare a societatilor de transport.

Proiectarea, costul si veniturile estimate in mod normal sunt distribuite catre cea mai potrivita autoritate si agentie de operare care asigura nivelul de cunostinte de specialitate cerut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com