Clasificarea tratamentelor termice

Tratamentele termice se pot clasifica dupa mai multe, criterii. Astfel, dupa scopul urmarit si locul pe care il ocupa in procesul de fabricatie, se deosebesc:
- tratamente termice preliminare (primate sau intermediate) in care se includ diferite tipuri de recoacere. Aceste tratamente se aplica lingourilor, pieselor turnate, pieselor forjate, ansamblurilor sudate, laminatelor etc.
- tratamente termice finale sau secundare care cuprind operatiile de calire si de revenire. Se aplica diferitelor piese dupa prelucrari mecanice.

Recoacerea de recristalizare. Prin deformare plastica la temperaturi inferioare temperaturii de recristalizare a materialului metalic considerat, acesta trece intr-o stare in afara de echilibrul structural si fizico-mecanic numita cruisare. Recoacerea de recristalizare se aplica produselor din otel sub forma de table, benzi, tevi, bare si sarme trase sau trefilate la rece, precum si pieselor ambutisate si matritate la rece.

Temperatura de recristalizare a otelurilor este influentata in mare masura de continutul de carbon si de elemente de aliere. Astfel, otelurile carbon si slab aliate recristalizeaza la temperaturi de 400-500°C, otelurile feritice la 550-650°C, iar cele austenitice la 700-800°C. In cazul otelurilor cu grad de deformare neuniforme (sub 20%), recoacerea de recristalizare va fi data de o normalizare la 900-950°C pentru obtinerea unei granulari feritice fine.

Recoacerea de detensionare - consta in incalzirea otelului cu viteza mica pina la temperaturi de 500-575°C, mentionarea unui timp de 0,5-5 h, in functie de material si de prelucrare anterioara, urmata de racirea cu viteze mici 20-40°C/h pina la 100-150°C, apoi racirea in aer linistit.

Recoacerea de globulizare - este o recoacere incompleta si se aplica otelurilor eutectoide si hipereutectoide pentru obijnuirea unei parti globulare.  

Caracteristicile tehnologice de tratament termic sunt marimi caracteristice unui material metalic cu o anumita compozitie chimica si aflat intr-o anumita stare structurala si ale caror valori sunt luate in consideratie la stabilirea conditiilor de incalzire si de racire prin care diferitelor produse din materialul metalic respectiv le sunt conferite proprietati prescrise, prevenindu-se deformarea iremediabila si fisurarea. Aceste marimi sunt exprimate prin valori ale temperaturii, vitezei de incalzire sau vitezei de racire precum si prin valori ale unor caracteristici cinetice ale diferitelor transformari la incalzire sau la racire sau ale unor efecte ale acestor transformari si in primul rand ale tensiunilor interne si consecintele lor. Dintre caracteristicile tehnologice de tratament termic utilizate in mod curent mentionam: 
- punctele critice. 
- susceptibilitatea la supra incalzire. 
- calibilitatea si capacitatea de calire. 
- susceptibilitatea la deormare si fisurare. 

Parametrii tehnologici ai operatiilor de tratament termic. Orice tehnologie de tratament termic sau termochimic presupune cel putin doua operatii de baza si anume o operatie de incalzire si una de racire a produsului cu parametrii termici si temporali controlati. Reprezentarea grafica a acestor operatii poarta numele de ciclograma. In practica industriala sunt folosite doua tipuri de ciclograme: carteziene si polare. Cele mai comode sunt ciclogramele carteziene trasate in coordonate temperatura - timp.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com