Clasificarea aliajelor pe baza de Aluminiu

Aluminiul se aliaza cu diferite elemente (Cu,Si,Mg, mai rar Mn, Ni, Fe, Cr,Zn) pentru marirea rezistentei la rupere, limita de curgere si duritatea. 

Alierea conduce la scaderea conductibilitatii electrice si a ductilitatii. In practica se admite un compromis intre proprietatile care se exclud, tinand cont de scopul urmarit si se pune in evidenta in primul rand proprietatea care intereseaza cel mai mult.

Aliajele pe baza de Aluminiu se clasifica dupa doua criterii: 

Dupa natura si numarul elementelor de aliere se impart in: 
- aliaje binare (Al-Cu, Al-Si, Al-Mg, etc.). Aliajele binare au o solubilitate limitata cu formare de eutectice. 
- aliaje ternare (Al-Mg-Si, Al-Cu-Mg etc.). 
- aliaje complexe (Al-Cu-Mg-Mn - duraluminiu etc.). 

Dupa tehnologia de fabricare, aliajele de aluminiu se impart in doua grupe: 
- aliaje deformabile. 
- aliaje turnate in piese . 

Aliajele deformabile se impart in: 
- aliaje care se durifica prin tratament termic (Al-Cu, Al-Si, Al-Mn). 
- aliaje care nu se durifica prin tratament termic (aliaje Al-Mn cu 1,0-1,6% Mn), manganul imbunatateste rezistenta mecanica si la coroziune, micsoreaza temperatura de recristalizare si conduce la o structura fina la piesele ecruisate si recoapte. Aceste aliaje sunt utilizate pentru piese ambutisante (vase). 

Aliajele cu continut de element de aliere mai mic decit solubilitatea maxima a cuprului in aluminiu au cea mai mare plasticitate si cea mai mica rezistenta la temperaturi inalte (se prelucreaza bine prin deformare plastica la cald). Prezenta in structura a eutecticului inrautateste mult plasticitatea, la o anumita cantitate de eutectic prelucrarea devine imposibila. Cea mai buma plasticitate o au metalele pure si aliajul eutectic. Depasirea solubilitatii maxime la temperaturi inalte duce la crestera fluiditatii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com