Micile gesturi altruiste pe care le facem in viata de zi cu zi, fie ca e vorba de cedatul locului in autobuz unei persoane in varsta, deschisul usii unei persoane de sex feminin, ajutorarea persoanelor nevoiase, etc., vin sa intregeasca totul unitar in ceea ce inseamna umanitate, mai bun in noi si ne aduc o alinare sufleteasca stiind ca ai facut un lucru bun, de care esti mandru si poti sta cu capul sus in societate. Daca n-ar fi cate o urma de bunatate in fiinta noastra, intreg esafodajul nostru social s-ar prabusi si ne-am intoarce cu pasi repezi inspre comuna primitiva, unde accentul pe supravietuire ar fi elementul primordial si secole de civilizatie ar fi sterse cu buretele, evolutia noastra ca specie ar fi anulata dintr-o data. De aceea, ori de cate ori am ocazia, pun si eu umarul cu ceea ce pot ori dispun pentru a aduce putina bucurie si speranta in sufetele celor aflati in nevoie, prin actiuni caritabile sau de voluntariat. Trebuie sa spun ca acest lucru nu-l privesc ca pe o ocupatie doar in preajma sarbatorilor cand se spune ca „da bine in jur” ai bifat si gata, tot restul anului nu mai ai treaba, ci dimpotriva, ma motiveaza si-mi da putere ca sa continui si in restul timpului de peste an cand nu mai exista o vizibilitate asa de mare asupra unui eveniment, mai ales ca acum se vad adevaratele caractere, ce vor sa faca un bine si sa ajute, nu sa-si faca reclama o zi, doua si apoi gata. In cele mai multe dintre cazuri nu-mi divulg nici numele, preferand sa raman un anonim si tin doar pentru mine gestul de a ajuta si nu pentru a iesi in evidenta. Trezirea sentimentelor de binefacere in adancul fiintei mele s-a produs in anii de facultate cand, printre noianul de cursuri, prelegeri si seminarii, am avut ocazia sa ascult un profesor de la o universitate de prestigiu, de peste ocean, ce vorbea despre rolul tanarului in societatea de maine. El spunea ca la ei in universitate, desi puteai sa fii cel mai inteligent din lume, cu cel mai ridicat IQ, daca erai un introvertit sau geniu singuratic nu aveai nici o sansa, accentul se pune pe ceea ce poti tu oferi colectivitatii, cum poti impartasi spre binele tuturor cunostiintele invatate, cum stii sa imparti cu altii ce ai acumulat, nu sa le tii doar pentru tine. Totodata, el ne incuraja spre activitatile de voluntariat, considerate de mare importanta in societatea actuala moderna, consideate adevarate pepiniere in care se formeaza si modeleaza caracterele adevarate, caractere orientate spre a face bine si a aduce un aport la societate si la binele semenilor tai. Daca nu stii sa ajuti, sa te faci folositor celor din jur, sa le impartasesti si altora aflati in nevoie din resursele tale materiale si umane, atunci locul tau nu este printre oameni ci undeva izolat, pe un varf de munte ori o insula parasita. Dar daca ai ales traiul intr-o colectivitate, trebuie sa constientizezi de aportul pe care trebuie sa-l aduci si tu in colectivitatea respectiva, sa te faci si tu util semenilor tai.
O astfel de oportunitate mi s-a ivit de curand, cand pe majoritatea canalelor de comunicare am vazut campania lansata de Asociatia Little People – Beauty of Giving, prin care vor sa imbunatateasca calitatea vietii copiilor si tinerilor bolnavi de cancer, atat in perioada de tratament cat si ulterior, in tratamentul ambulatoriu, contribuind la rata de supravietuire a acestui grup de bolnavi. Marturisesc ca am stat si am privit cu un nod amar in gat imaginile de promovare a acestei campanii umanitare, mi-am strigat neputinta noastra a oamenilor in fata acestei maladii parca fara leac, boala secolului XXI - cancerul, intrebandu-ma oare la ce folos am mers pe Luna sau pe alte planete, am explorat adancul oceanelor daca nu am fost in stare sa gasim un leac impotriva acestei cumplite boli. Ceea ce ne mai ramane totusi de facut, este sa mai alinam suferintele celor bolnavi, sa incercam ca sa le asiguram o mica alinare atat pe parcursul tratamentului cat si in perioada de convalescenta si mai apoi de reintegrare in viata de zi cu zi a celor loviti de aceasta boala, de a incerca sa suplinim noi cu ceea ce putem ca o completare a efortului depus de autoritatile statului in lupta cu aceasta boala, efort ce nu pare a fi destul de eficient si substantial.
Printre cei ce au raspuns si s-au alaturat campaniei sunt cei de la Douglas Romania, ce prin magazinele lor din tara aloca cate 10 lei la vanzarea fiecarei palete de machiaj Like, au considerat ca trebuie sa ajute cumva si ei tinerii bolnavi de cancer si sincer sa fiu, este o idee ce cred ca v-a avea succes. Deja am inceput sa vorbesc cu prieteni, cunostiinte, rude, la inceput cu cele de sex feminin explicandu-le ca oricum trebuie sa-si innoiasca trusele de machiaj si de ce sa nu faca si o fapta buna, oricum vor cumpara produsul in sine, de ce sa nu aleaga paleta Like. Prietenilor ce stateau in dubii referitor la cadoul pentru sotii, mame, alte rude le-am explicat cat de mult se vor bucura acestea vazand ca au primit truse de machiaj, un cadou pe gustul lor, cu care vor face cu siguranta o impresie buna, vor arata sentimentele pe care le nutresc pentru ele, caci un barbat sa faca cadou farduri spune multe despre el. Daca initial campania isi dorea sa stranga 35000 lei, la un calcul simplu vedem ca ar trebui sa se vanda 3500 de palete Like, un lucru perfect realizabil fara prea mare efort. Dar nu cred ca ar trebui sa ne oprim aici, daca s-ar putea sa inmultim, intreim, inmiim numarul de palete cumparate, stiind ca la fiecare 10 lei se duc catre copii bolnavi, nici o suma cheltuita pentru acestia nu pare a fi suficienta. Perioada campaniei: 23 noiembrie - 20 decembrie 2015.
bine ca se mai gandeste si cineva la copiii bolnavi si nu umbla doar dupa profit maxim!!
RăspundețiȘtergere