Mecanismele traumatice suferite de pietoni in accidente rutiere

Concomitent sau independent de mecanismele expuse, pietonul poate suferi leziuni traumatice prin tarare. Astfel, in cadrul proiectarii, datorita inertiei, corpul victimei poate continua miscarea de „alunecare” pe carosabil (mecanism asimilabil cu „tararea” propriu-zisa), alteori victima poate fi intai „impinsa” pe carosabil, apoi comprimata sau calcata, realizandu-se astfel o serie de leziuni cu aspect morfologic deosebit. Tararea ca unic mecanism traumatic este mai rara, ea putandu-se realiza in urma „agatarii” imbracamintii victimei cu sau fara lovirea acesteia si poate fi observata si in cazul pietonilor care - din motive aratate - se pot afla in pozitie de decubit pe artera rutiera. Leziunile de tarare sunt de obicei superficiale, caracteristice fiind excoriatiile paralele avand aceeasi directie si localizare pe suprafete corporale intinse. Uneori, in cazul tararilor pe distante mari leziunile sunt confluente, putand lua aspectul unor arsuri sau al unor zone pergamentate. Caracterul vital sau post-mortem al acestor leziuni trebuie cercetat, adeseori fiind greu de demonstrat.

Din cele expuse rezulta ca mecanismele traumatice observate la pietoni sunt multiple, acestea putand fi simple, asociate sau complexe. In cazurile mortale si indeosebi in acelea in care datele de ancheta sunt incerte sau autorul necunoscut este necesara o analiza cat mai completa si atenta a tuturor leziunilor, precum si colaborarea cu organele de cercetare penala.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com