Gradele de vinovatie

Departe de a fi o notiune unitara, vinovatia cunoaste trepte diversificate, in functie de gravitatea faptei comise de catre debitor (caraus).

Codul civil deosebeste pe de o parte delictele (art. 998), iar pe de alta parte cvasi-delictele (art. 999), fara sa enunte criteriile care asigura demarcatia dintre unele si altele. Potrivit literaturii de specialitate, categoria delictelor civile cuprinde faptele dolosive, iar in sfera cvasi-delictelor se circumscriu imprudenta si neglijenta. Diferenta dintre cele doua forme de baza ale vinovatiei decurge din existenta intentiei (definita prin dol) sau inexistenta acesteia (in caz de culpa savarsita prin neglijenta sau imprudenta).

Dolul la randul sau se poate materializa in intentia directa sau indirecta. In prima dintre aceste forme, vinovatia presupune ca debitorul a prevazut consecinta faptei sale ilicite si totusi a urmarit producerea lor. Este o situatie de neconceput in activitatea carausului profesionist. O putem deci elimina de plano in discutie.

În schimb, dolul sub forma intenţiei indirecte este întâlnită în practică. De astă dată debitorul prevede consecinţele faptei sale ilicite şi, cu toate că nu le urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii rezultatului nociv.

In lipsa de intentie, vinovatia prezinta forma de culpa. Aceasta constituie, mai intai, o imprudenta, de cate ori debitorul prevede consecintele faptei sale ilicite, dar nu le accepta, socotind fara indreptatire ca ele nu se vor materializa.

A doua forma a culpei consta in neglijenta, analizabila ca atitudine a debitorului care nu prevede consecintele faptei sale ilicite, desi trebuia sa-si dea osteneala de a le prevedea.