Mecanismul traumatic si poli-traumatismele

Mecanismul traumatic cel mai frecvent observat in cazul traumatismelor suferite de pietoni este acela de lovire urmata de cadere sau mai ales de proiectare a victimei. Acest mecanism cuprinde o prima faza de lovire de catre autovehicul, urmata de caderea sau proiectarea victimei pe carosabil sau in afara acestuia.

Leziunile de lovire, cu localizare variata in raport cu portiunea de autovehicul care loveste, sunt de obicei mai putin intense si dispuse pe suprafete limitate (cu exceptia autovehiculelor cu motor interior sau in lovirile cu o parte laterala in conditii de derapaj). Leziunile de proiectare au in general o intensitate mai mare si sunt dispuse pe suprafete corporale mai mari. Localizarea lor topografica fata de leziunile de lovire este in raport cu impactul initial. Astfel, atunci cand lovirea se produce la nivelul sau deasupra centrului de greutate al corpului, leziunile de proiectare se constata pe planul opus, iar atunci cand impactul initial este situat sub centrul de greutate al corpului (sau chiar la acest nivel) atat leziunile de lovire, cat si cele de proiectare apar pe acelasi plan. Uneori, in aceasta ultima situatie, proiectarea poate fi dubla, victima fiind initial ,,aruncata” pe capota autovehiculului apoi „reproiectata” pe carosabil.

Atat in aceste cazuri, cat si atunci cand, in conditiile unor loviri tangentiale, se imprima pietonului o rotire sau cand intervin o serie de miscari de autoaparare ale victimei, localizarea si forma leziunilor de proiectare pot fi tipice, greu de diferentiat de cele de lovire. Prin frecventa si varietatea traumatismelor produse prin lovire-proiectare, atat in ceea ce priveste intensitatea, cat si localizarea leziunilor aceasta modalitate traumatica creeaza adeseori probleme medico-legale deosebit de dificile si care necesita in primul rand cunoasterea conditiilor de la locul faptei.

Din punct de vedere morfologic, leziunile produse prin lovire-proiectare sunt de intensitate mare, realizand de obicei tabloul unui adevarat poli-traumatism. Prin lovire cu o portiune a autovehiculului se produc una sau mai multe leziuni in functie de caracteristicile autovehiculului si de punctul de impact. Altfel, se pot observa traumatisme cranio-cerebrale cu sau fara fracturi, leziuni toraco-abdominale cu leziuni osoase sau viscerale, fracturi ale membrelor (de obicei inferioare), fracturi de coloana (prin modificarea curburii acesteia in momentul impactului). Uneori leziunile externe la locul lovirii pot lipsi, fie datorita intensitatii mai mici a lovirii, fie a prezentei imbracamintei, fie a rapiditatii instalarii mortii. Din aceasta observatie rezulta necesitatea practica de a efectua o examinare deosebit de atenta cu ocazia necropsiei si a face sectiuni in regiunile care sunt susceptibile de a prezenta leziuni de lovire. Leziunile produse prin proiectare, de obicei mai intense, sunt localizate indeosebi pe parti proeminente, traumatismul cranio-cerebral observandu-se in mod constant in acest mecanism.

Uneori, cand proiectarea este foarte puternica (in conditiile unei viteze mari a autovehiculului), leziunile traumatice produse in acest mod pot lua aspectul unor leziuni de comprimare (fracturi craniene cu interesarea in totalitate a bazei, fracturi duble costale sau de bazin).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com