Factori fizici ce intervin in traumatismele biomecanice

Durata impactului - este necesara o durata minima de variatie a energiei cinetice pentru a se obtine un efect cerebral traumatic. Experimental s-a stabilit ca intervalul mediu de timp este de 10-12 mi1isecunde.

Viteza si energia cinetica - cu cat energia cinetica este mai mare, cu atat se scurteaza durata impactului necesar pentru a induce un efect traumatic. Totusi, in situatia in care capul are o miscare cu energie cinetica mare (asa cum se intampla in caderea de la inaltime), daca este decelerat lent in momentul impactului pe un corp moale, efectele traumatice sunt minore. Acest efect se explica simplu prin principiul fundamental al dinamicii, dupa care forta este egala cu variatia impulsului in unitatea de timp, in exemplul mentionat (caderea libera) variatia impulsului este egala cu produsul dintre masa corpului si viteza sa (data de cunoscuta formula a lui Galilei), insa intervalul de timp este marit prin efectul cunoscut al corpurilor elastice. Tot astfel se petrec fenomenele in sport, la saritura cu prajina, saritura in inaltime etc, sau atunci cand pompierii salveaza din incendiu oamenii aflati la inaltime si care se arunca pe o folie elastica aflata la sol si fiind sustinuta de un numar de oameni. Mai mult, la acrobatiile pe plase elastice de la circ, se mareste intervalul de timp in care impulsul corpului se reduce la zero si implicit se micsoreaza forta care actioneaza asupra acrobatului respectiv. Intr-o miscare cu variatii mari ale acceleratiei, de exemplu la rostogolirea pe trepte, apar efecte traumatice ample. Din punct de vedere strict mecanic, intr-un proces de impact al capului, acesta trebuie considerat ca participand la o ciocnire reala cu un anumit coeficient de restitutie.

Un traumatism craniocerebral major cuprinde urmatoarele etape succesive de desfasurare:
- intr-o prima faza craniul preia impactul printr-o comportare elastica, comprimandu-se si revenind la forma initiala, iar masa cerebrala nu sufera leziuni. In etapa urmatoare, limita de elasticitate a craniului este depasita, deformarea devine permanenta si ireversibila, chiar daca efortul a incetat sa actioneze. Craniul sufera infundari plate, fara fragmente libere.
- cand este depasita si limita de rezistenta, craniul se fisureaza, sau se produce a fractura cu fragmente patrunse in interior. In unele traumatisme, cand forta agresiva a agentu1ui exterior este tangentiala, sau diametrala, in interiorul craniului se dezvolta forte de forfecare care inclina lateral diferitele planuri osoase, in mod proportiona1 cu forta exterioara.

La viteze mari si foarte mari 500-1000m/s, cum este cazul impactului cu proiectile si gloante, efectul penetratiei prezinta aparitia unei cavitati in lungul traseului, precum si dezvoltarea unor unde de forta cu viteze comparabile cu viteza sunetului. In astfe1 de cazuri, craniul in foarte puţine cazuri rămâne intact, de regulă el suferind leziuni distructive grave. Cavitatea produsa de un proiectil, datorita si efectului de vibratie, are un diametru variabil si neregulat, dar in medie mai mic decat cel al proiectilului datorita elasticitatii tesuturilor. In jurul cavitatii se produc hemoragii dense si confluente, care evolueaza spre necroza si lichefatie cerebrala.

Directia de aplicare si transmitere a energiei cinetice este un factor important in determinarea efectelor traumatice craniene. Transmiterea energiei cinetice se poate face astfel:
- dupa o directie axiala, caz in care efectul este acceleratie de translatie.
- dupa o directie tangentiala, urmata de o acceleratie rotatorie. Acest caz este ce1 mai frecvent si efectele sunt foarte grave.
- dupa o directie verticala, caz in care acceleratia pre1uata si micsorata de catre coloana vertebrala, indiferent de sensul actiunii.

Vibratia cranana constituie modul periodic de propagare a unui factor perturbator oscilant si este de mai multe tipuri:
- vibratie craniana locala - constand din inflexiuni si deflexiuni craniene si fiind urmata de hemoragii de tip contuziv.
- vibratie craniana globala, urmata de contuzie cerebrala difuza, edem si hipertensiune intracraniana.

Calitatile fizice ale agentului vulnerant au importanta in efectele traumatice in functie de masa, densitatea, forma si natura suprafetei de contact cu craniul. Rolul acestor factori este mai important pentru determinarea leziunilor craniene, decat pentru cele intracraniene. Actiunea factorilor traumatici fizici si mecanismele induse de acestia au un raspuns biologic variat si complex. Se produc efecte cerebrale de ordin functional (comotia cerebrala), de ordin lezional (contuzia cerebrala), precum si raspunsuri vasculare (vasodilatatie posttraumatic urmati de edem cerebral) si lichidiene (celulare si biochimice). In plus, exista si raspunsuri extracerebrale si sistemice de natura metabolica, hormonala sau biochimica si se refera la sistemul hipotalamo-hipofizar.

In concluzie o actiune traumatica intracraniana nu este limitata numai la structurile itracraniene. Ca urmare este necesara cunoasterea si mecanismul produceri acestor traumatisme precum si o investigare atenta ulterioara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com