Raspunderea delictuala si contractuala a transportatorului

In transportul de marfuri sau persoane, carausul isi poate angaja raspunderea fata de celalalt contractant, cat si fata de terte persoane. 

Faptele carausului care au ca rezultat prejudicierea unor terti, in afara contractului de transport, tin de domeniul raspunderii delictuale. 

In aceasta sfera intra o gama larga de accidente precum: coliziunea cu un mijloc de transport apartinand altui proprietar, avarierea infrastructurii unui post ori a unui canal navigabil, esuarea unei nave maritime sau fluviale, uciderea unui pieton de catre un autocar, prabusirea unui avion pe un imobil locuit.

Fapta carausului care, incalcandu-si obligatiile cuvenite, aduce prejudicii contractului, fie calator, fie expeditor sau destinatar al marfii, angajeaza raspunderea contractuala, ca temei al repararii pagubei cauzate.

Faptele care, in activitatea profesionala desfasurata de caraus, au ca rezultat prejudicierea unor terti, in afara contractului de transport, tin de domeniul raspunderii delictuale. In aceasta sfera se inscrie o gama larga de accidente, precum de exemplu coliziunea pe parcurs cu un mijloc de trasport apartinand altui proprietar, avarierea infrastructurii unui port ori unui canal navigabil, esuarea unei nave maritime sau fluviale, uciderea unui pieton de catre un autocar aflat in cursa, prabusirea unui avion peste un imobil locuit. Raporturile dintre autorul delictului civil si persoana prejudiciata cad sub incidenta art. 998 si urm. Cod civil. 

In orice caz, calitatea autorului delictului civil de a fi caraus profesionist, asadar comerciant, confera actiunii extracontractuale - daca fapta este savarsita in cadrul executarii profesiei - caracter comercial. Prezumtia de comercialitate, fondata de art. 4 Cod comercial, opereaza in asemenea situatii, asa cum s-a opinat in literatura de specialitate.

In sfera raspunderii mentionate nu se include insa neexecutarea de catre caraus a unor obligatii la care s-a angajat prin alte contracte, distincte de cel de transport, chiar daca prezinta conexiuni cu acesta. Astfel inchirierea de catre caraus, la cererea expeditorului (locatar) a unor prelate impermeabile pentru ocrotirea marfii ce se transporta in vrac cu vagoane descoperite, cu remorci auto-platforma sau barje deschise se analizeaza ca un contract de sine statator. Este o locatie de bunuri. Ca atare, daca prelata, nefiind de buna calitate, a lasat sa patrunda apa de ploaie, ceea ce a provocat degradarea incarcaturii, conditiile si efectele raspunderii se rezolva independent de transportul propriu-zis, care, din punctul de vedere al stramutarii, a fost dus la indeplinire fara nicio deficienta, deci fara ca raspunderea carausului, in aceasta calitate, sa poata fi in vreun fel angajata. Trebuie prin urmare delimitata strict activitatea propriu-zisa de deplasare a unor persoane ori de transport al marfurilor, in cadrul multiplelor raspunderi distincte ce pot reveni carausului, separand-o de diferite alte contracte adiacente, pe care le incheie cu clientela.

In cadrul contractual astfel configurat pe baza unor criterii restrictive, unele referiri la raspunderea delictuala nu pot fi totusi eliminate. Interferentele, inevitabile, se explica in temeiul consideratiunii ca raspunderea delictuala formeaza dreptul comun in materie, pe cand raspunderea contractuala detine pozitia unui regim juridic special. 

Reglementarile care au ca obiect raspunderea delictuala pot, in mod firesc, sa influenteze, ca izvor direct, in lipsa de prevederi specifice, raspunderea contractuala, iclusiv raspunderea carausului. In sensul aratat s-a scris ca „in masura in care in privinta raspunderii civile contractuale nu exista dispozitii speciale, se vor aplica regulile din materia raspunderii delictuale”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com