Natura juridica a raspunderii transportatorului

Se considera ca exista intarziere „atunci cand marfa nu a fost eliberata in termenul convenit”. Respectarea datei fixate pentru ca incarcatura sa ajunga la punctul terminus este obligatorie, fara sa fie nevoie in acest scop de vreo avertizare a transportatorului. Nu se cere ca expeditorul sau destinatarul sa-i atraga atentia nici asupra urgentei, nici ca termenul are caracter imperativ. Sosirea punctuala, in chiar ziua convenita, se impune de la sine, de plin drept.

In lipsa datei prestabilite, criteriul de apreciere il constituie „timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportator diligent” pentru parcurgerea distantei convenite. Daca durata respectiva este depasita, se considera ca exista intarziere la eliberarea marfii.

Intervalul de timp in cursul caruia poate fi angajata aceasta raspundere este delimitat prin doua date. Cea dintai coincide cu momentul primirii marfii de catre transportator in vederea deplasarii. Reperul final este data eliberarii marfii catre persoana indreptatita.

De aici s-a dedus ca eventualele avarii suferite de marfa in cursul incarcarii sau descarcarcarii din autovehicul pot atrage raspunderea carausului, deoarece se circumscriu in limitele celor doua momente definitorii amintite, afara numai daca operatiunile au fost indeplinite de expeditor sau destinatar ori ce catre persoane care au actionat in contul lor.

Prin contractul incheiat cu expeditorul in scopul de a deplasa incarcatura, carausul isi asuma o obligatie de rezultat. In consecinta, in caz de pierdere sau avarie a marfii ori de intarziere la eliberarea acesteia, trasportatorul nu se poate apara facand dovada ca a acordat toata atentia si grija incarcaturii, nici ca s-a comportat cu diligenta profesionala. Tot astfel, carausul, nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea vehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat autocamionul sau a prepusilor acesteia.

Degrevarea transportatorului de raspundere contractuala, in cazul cand sunt intrunite elementele care il obliga la repararea daunelor (fapta ilicita, prejudiciul, conexiunea cauzala dintre ele si vinovatia) se justifica numai in conditiile instituite.