Clasificarea cailor de transport

La baza realizarii transporturilor stau doua elemente fundamentale: 
- calea de transport sau calea de comunicatie, respectiv suportul material pe care se face transportul, mediu care face posibila si inlesneste circulatia, elementul purtator, fix. 
- mijlocul de transport, adica vehiculul care transporta, elementul mobil. 

Conceptia si corelarea acestor doua elemente trebuie astfel realizata, incat transportul sa se poata efectua in conditii optime. Dezvoltarea transporturilor inseamna dezvoltarea atat a caii de transport cat si a vehiculelor. 

Caile de comunicatie pot fi: 
- naturale: apele (fluvii, mari) si aerul servind pentru transport in navigatia fluviala, maritima sau aeriana. Asupra caii nu se poate interveni si atunci vehiculul trebuie acomodat acesteia (avionul, submarinul, etc.). 
- amenajate sau artificiale, create sau modificate special de catre om in vederea inlesnirii circulatiei cum sunt drumurile, caile ferate, teleferice, conducte, canale, etc. este posibila amenajarea caii dupa vehicule (studiate si perfectate la randul lor), acesta este cazul drumurilor sau cailor ferate. 

Caile de comunicatie care folosesc - in mod amenajat - uscatul, adica suprafata pamantului ca mediu de transport, se numesc cai de comunicatie terestre. 

Drumurile sunt cai de comunicatie terestre sub forma unor fasii de teren special amenajate pentru circulatia vehiculelor si a pietonilor. Se mai numesc si cai rutiere. 

Notiunea de drum este foarte cuprinzatoare. Prin drumuri se inteleg si caile naturale, neamenajate, precum si diferitele categorii de cai rutiere, cum ar fi: 
- sosele: drumuri amenajate special pentru inlesnirea circulatiei, situate in afara localitatilor. 
- strazile: drumuri amenajate in interiorul localitatilor. 
- bulevardele: denumiri generice pentru strazile principale largi, in orase, de obicei cu plantatii pe margini sau centru. 
- autodrumurile: drumuri construite dupa tehnica rutiera moderna pentru o circulatie mixta (hipo, auto, etc.) dar cu o circulatie auto preponderenta. 
- autostrazile: drumuri de mare capacitate si viteza, rezervate exclusiv circulatiei autovehiculelor si prevazute cu cai unidirectionale, separate printr-o banda mediana, autostrazile intersecteaza denivelat orice alta cale de comunicatie, iar accesul si iesirea autovehiculelor este permisa numai in locuri special amenajate. 
- aleile: drumuri cu trafic redus, vehicule sau pietoni, uneori marginite cu plantatii, sunt utilizate pentru accesul la cladiri sau pentru circulatia in spatii plantate. 
- pistele: cai amenajate special pentru o circulatie diferita de a vehiculelor obisnuite (autovehicule sau carute), ca de exemplu pentru avioane, biciclete, motociclete, etc. 

La randul ei, si notiunea de cale are un sens mai larg: este denumirea generica data sistemelor de comunicatie (cale ferata, cale aeriana, cale navigabila etc.). Intr-un inteles mai particular, calea defineste suprafata de pe platforma drumului, amenajata. 

Podurile, viaductele, tunelurile, pasajele denivelate fac parte integranta din caile de comunicatie terestre, ele servesc pentru traversarea peste o vale, un curs de apa sau o alta cale de comunicatie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

Booking.com