Tipuri de lampi

Lumina poate fi obtinuta de la un filament incandescent sau de la un tub de sticla ce contine un gaz special parcurs de curent electric.
Lampile fluorescente sunt folosite mai ales in transportul in comun pentru iluminatul interior si au avantajul ca emit o lumina uniforma pe o arie intinsa, astfel pasagerii au parte de o iluminare corespunzatoare si eficienta.

Lampi cu filament 

Becul este realizat dintr-un bulb de sticla unde este inclus un filament din tungsten prins de doua brate de sarma care sunt conectate la niste contacte la capatul unei capsule de alama. Becurile de putere redusa, ca cele folosite pentru lampile de pozitie sunt de obicei vidate. Vidarea becului este necesara pentru a preveni oxidarea, vaporizarea filamentului, si reduce pierderea de caldura. Daca becul n-ar fi vidat oxigenul ar duce la depunerea de tungsten pe suprafata becului si innegrirea lui, de asemenea dupa scurt timp filamentul s-ar arde. 

Cand becul este alimentat la tensiunea nominala temperatura filamentului ajunge pana la 2300 grade Celsius si filamentul produce o lumina alba. La tensiuni mai mici caldura degajata si iluminarea vor fi mai slabe iar la tensiuni mai mari tungstenul se va vaporiza, becul se va innegri si filamentul se va arde. Filamentele pentru becuri mai puternice (faruri) pot fi realizate sa functioneze la temperaturi mai mari si sa produca cu 40% mai multa lumina prin umplerea becului la o presiune medie cu un gaz inert cum ar fi argonul. Piererea de caldura de la filament prin convectie datorita agitatiei gazului poate fi redusa prin rasucirea filametului in forma helicoidala.

Bec cu halogen 

In timpul functionarii unui bec normal umplut cu gaz, evaporarea filamentului de tungsten duce cu timpul la innegrirea becului. Aceasta problema a fost rezolvata prin umplerea becului cu tungsten-halogen, numit si bec quart-halogen, quart-iod sau tungsten-iod. Acest tip de bec ofera performante mult mai bune si un timp indelungat de functionare. 

Termenul de halogen se refera la un grup de elemente chimice care contin iod si brom. Cand un halogen se adauga gazului dintr-un bec are loc o reacte chimica care rezolva problema evaporarii. Tungstenul se mai evapora dar pe masura ce se deplaseaza de la filamentul fierbinte spre invelisul de sticla el se combina cu halogenul si formeaza un nou compus. Acest compus nou nu se depoziteaza pe sticla invelisului, in schimb miscarea de convectie il trasporta inapoi in zona gazului fierbinte din jurul filamentului. Aici compusul se separa si determina tungstenul sa se depoziteze din nou pe filament, particulele de halogen rezultate din descompunere se reintorc in gaz. Acest proces de regenerare previne innegrirea becului si pastreaza filamentul in bune conditii de functionare pentru un timp indelungat. 

Pentru realizarea acestui proces trebuie ca becul sa poata functiona la o temperatura a gazului de minim 250 grade Celsius necesara pentru vaporizarea halogenului, aceasta realizandu-se prin folosirea unui bec de quartz. Acest material poate rezista la caldura si este suficient de dur pentru a permite umplerea lui cu gaz la o presiune de cativa bari rezultand un filament mai luminos cu o durata mai lunga de functionare. Un avantaj in plus este ca filamentul este mai mic si permite o focalizare mai buna decat la un bec normal.

Proiectantii acestui tip de lampa au depasit aceste probleme prin construirea lampii dintr-o singura piesa care include lentilele si reflectorul cu strat din aluminiu. Cele doua filamente din tungsten pentru faza lunga si faza scurta sunt asezate in puncte precise si intreaga lampa este umpluta cu un gaz inert. Deoarece becul nu are un invelis propriu de sticla, tungstenul se depune pe o suprafata mare deci acest tip de far are o durata de viata foarte mare.

Totusi acest tip de far are doua dezavantaje: - inlocuirea lui este scumpa in cazul in care filamentul se arde, de asemenea daca lentila se crapa lumina se stinge brusc. In unele tari este adaugat un ecran de sticla suplimentar pentru aerodinamicitate si pentru protectia lentilelor.