Cresterea puterii in intreaga gama de turatie, consum redus de combustibil, imbunatatirea eficientei motorului, reducerea emisiilor de gaze arse, reducerea solicitarii termice a motorului - exista numeroase motive pentru racirea aerului cu intercoolere la motoarele cu supra-alimentare. In general se diferentiaza doua tipuri de racire. Racirea directa a aerului de supra-alimentare, la care intercoolerul este montat in zona frontala a autovehiculului si racirea este efectuata prin intermediul aerului din mediul inconjurator (curentul de aer produs in timpul deplasarii) si racirea indirecta a aerului de supra-alimentare, la care lichidul de racire strabate intercoolerul si elimina caldura.
Din punct de vedere al structurii, intercoolerul corespunde cu un radiator de lichid de racire. La intercooler (in limba germana Ladelu kühler = LLK), mediul de racire nu este lichidul de racire, ci aerul cald, comprimat, care vine de la turbocompresor (pana la 150° C). In general, caldura poate fi absorbita din aerul de supra-alimentare prin intermediul aerului din exterior sau al lichidului de racire din motor. Aerul de supra-alimentare patrunde in intercooler si, in cazul racirii directe a aerului de supra-alimentare, este strabatut de curentul de aer produs in timpul deplasarii si ajunge, racit, in tractul de aspirare al motorului. La intercoolerul racit cu ajutorul lichidului de racire, pozitia de montare a acestuia poate fi aleasa aproape dupa dorinta, un alt avantaj reprezentandu-l spatiul redus necesar montarii. Asa de exemplu, la racirea indirecta a aerului de supra-alimentare, intercoolerul cu lichid de racire si tractul de aspirare formeaza un ansamblu unitar. Insa in lipsa unui circuit de racire suplimentar, aerul de supra-alimentare poate fi racit numai pana la o temperatura apropiata de temperatura lichidului de racire. Cu ajutorul unui circuit separat al lichidului de racire al intercoolerului, independent de circuitul lichidului de racire al motorului, eficienta motorului poate fi marita in continuare prin cresterea densitatii aerului. In acest circuit sunt incluse un radiator de lichid de racire, de joasa temperatura si un radiator de lichid de racire/aer de supra-alimentare. Caldura aerului de supra-alimentare este transferata mai intai lichidului de racire si apoi este transmisa prin radiatorul de lichid de racire cu temperatura joasa spre aerul inconjurator. Radiatorul de joasa temperatura este montat in capatul frontal al autovehiculului. Deoarece radiatorul de joasa temperatura necesita mult mai putin loc in comparatie cu un intercooler conventional racit cu aer, in partea frontala ramane spatiu liber. In plus, nu mai sunt necesare conductele voluminoase pentru aerul de supra-alimentare.
Un intercooler defect poate fi identificat dupa urmatoarele indicii:
- putere insuficienta a motorului
- pierderi de lichid de racire (la intercoolerul racit cu lichid de racire)
- cresterea emisiilor poluante
- cresterea consumului de combustibil
In aceasta situatie cauzele ar putea fi:
- conectari deteriorate sau blocate ale furtunurilor de lichid de racire
- pierderi de lichid de racire sau pierderi de aer prin fisuri
- deteriorari exterioare (lovituri de pietre, accident)
- flux micsorat de aer (murdarie)
- schimb de caldura defectuos datorita murdariei interioare (coroziune, pasta de etansare, depuneri de calcar)
- defectarea pompei de lichid de racire (la radiatoarele cu lichid de racire de joasa temperatura)
Etape de verificare pentru identificarea defectiunii:
- controleaza nivelul lichidului de racire
- verifica lichidul de racire cu privire la impuritati/schimbarea culorii si controleaza nivelul de antigel
- urmareste daca exista deteriorari exterioare si murdarie
- verifica componentele sistemului si elementele de imbinare (racordurile furtunurilor) cu privire la scurgeri
- verifica pompa de lichid de racire
- controleaza ventilatorul si radiatorul suplimentar
- verifica cantitatea debitului (colmatare determinata de corpuri straine, coroziune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza !