Ce a trecut a disparut, ceea ce speri este absent, doar prezentul este al tau !

Traim in viteza si, parca, timpul zboara mai repede ca niciodata iar stresul cotidian te copleseste uneori fara ca sa ne dam seama, dar, oricat stres si oboseala acumulam in noi, apar momente in viata noastra cand amintirile copilariei ne revin in minte si retraim cu placere momentele unice din acei ani ai inocentei. Am fost foarte atasat, in copilarie, de bunica care s-a ocupat de mine tot timpul si-mi spunea povesti fascinante despre diferite lucruri si avea raspunsuri la toate intrebarile pe care le puneam. Era o femeie puternica si cu bun simt, niciodata nu am vazut-o suparata sau nervoasa, tot timpul era plina de viata cu zambetul pe buze. De la ea intotdeauna am auzit doar vorbe frumoase. In jurul ei, intotdeauna, era o atmosfera placuta, plina de dragoste si liniste, desi, de multe ori imi spunea ca o necajesc sunt convins ca o zicea doar ca sa-mi mai tempereze putin energia si zburdalnicia. Din cand in cand, in zile mai mohorate sau cand mai aranja hainele in dulap ne uitam in lucrurile ei vechi pe care le tinea intr-o cutie, care cuprindea toate amintirile ei de-o viata. 

WatchShop.ro

Imi aduc aminte cu emotie de acele momente, cand stateam amandoi si ne uitam printre fotografiile ei vechi din tinerete. Erau doar cateva, ingalbenite de vreme, le tinea in cutie, peste care anii au trecut mult mai repede decat ar fi dorit. Fiecare fotografie avea povestea ei, crampeie din vremuri despre care eu nu auzisem numai din povestile pe care mi le zicea ca sa ma adoarma, despre razboi, greutati si vremuri tulburi, despre o viata pe care eu nu o intelegeam. Cladiri, strazi si figuri pe care eu nu le-am cunoscut niciodata, despre un centru vechi care a disparut sub buldozerele partidului iar in locul lor au aparut blocuri reci si cenusii, despre inundatii si cutremure care au adus groaza si deznadejde in oameni. In cutie, mai pastra cateva obiecte ce au apartinut bunicului, pe care eu nu l-am cunoscut niciodata, ducandu-se la ceruri cand eu aveam doar cateva luni. Printre ele era un ceas rotund de buzunar cu lant, de cele mai multe ori era oprit, dar daca invartea de un buton si il fixa puteam auzi tic-tac, tic-tac, intotdeauna imi spunea sa am grija ca sa nu-l scap sa se sparga ca este un ceas elvetian pe care bunicul l-a primit in dar de la tatal lui, in tinerete. Ceasul acela era mereu plin de povesti si ma fascina nespus de mult, mai ales cand bunica imi mai spunea cate o poveste despre ceasul care a vazut razboiul, a fost pe front pana in Rusia si apoi a fost pana la Bratislava si eu in mintea mea nu intelegeam cum de a vazut ceasul razboiul si eu nu-l puteam vedea.

Ceasul bunicului

Intr-o zi am intrebat-o cine a facut ceasul acela, iar ea s-a asezat pe pat, m-a luat in brate si in timp ce tineam ceasul in mana, a inceput sa-mi zica o poveste ce incepea cu: “A fost o data acum foarte multi ani in Elvetia un batran cu parul carunt si barba alba ce-si purta ochelarii pe nas. Intr-un an, precum el traia in muntii inalti a fost o iarna foarte grea cu ger si viscol multe zile, iar el traia singur si nu avea nici televizor si nici radio, sau un copil neastamparat ca tine. Drept urmare, batranul se tot gandea ce sa faca ca sa-i treaca timpul mai repede pana la venirea primaverii. Intr-o zi batranul a descoperit ca are o bucata de tabla in atelier si nu stia ce sa faca cu ea, astfel, s-a asezat pe un scaunel, si-a asezat ochelarii pe nas, a aprins o lumanare ca sa vada mai bine si a luat tabla in mana, a taiat-o in mai multe bucati si a inceput sa le pileasca. Dupa cateva zile bucatile pilite au inceput sa prinda forma, asa a faurit batranul diferite arcuri si rotite, unele mai mici, altele mai mari, pe care le-a pus la un loc, ca sa formeze un ceas. Astfel batranul a facut un ceas ca si acesta pe care-l ai in mana si de acum incolo el stia si putea masura timpul pana venea primavara. In iarna urmatoare a mai facut un ceas si tot a facut ceasuri pana nu a mai avut unde sa le mai aseze, asa ca, a inceput sa le vanda la vecini si vecinii le-au vandut mai departe si tot asa, tatal bunicului tau l-a cumparat de la un vecin de-al mosului din Elvetia si l-a daruit bunicului tau, care acum este in ceruri si daca ar mai fi trait, cand ai fi crescut mare ti l-ar fi daruit la randul lui tie, dar daca o sa fi cuminte cand o sa cresti mare o sa fie al tau ...” 


In mintea mea de copil am fost foarte fascinat de povestea batranului ce facea ceasuri, astfel incat, de fiecare data cand imi aduceam aminte imi intrebam bunica daca am crescut destul de mult ca sa-mi dea ceasul promis. La inceputul clasei intai aveam asa mari emotii si eram terorizat ca trebuie sa raman la scoala singur asa de tare incat nu puteam fi convins nici in ruptul capului ca scoala este ceva necesar si toti copiii trebuie ca sa invete, dar promisiunea bunicii ca o sa-mi faca cadou de ziua mea un ceas, m-a convins pana la urma si cu inima stransa si lacrimi in ochi am ramas la scoala. 


Zilele au trecut, la fel si lunile, am uitat cu desavarsire de promisiunea bunicii, a venit si ziua aniversarii mele, in care eram ocupat cu invitatii si cadourile primite, nici n-am bagat de seama cand a venit bunica. Dupa ce am suflat in lumanarile de pe tort, bunica m-a chemat la ea si mi-a dat un pachetel mic, m-a imbratisat si mi-a zis cu drag la ureche, cand cresti mare sa iti aduci aminte ca orice promisiune faci, trebuie respectata, sa-l porti sanatos dragul meu. Am desfacut cu emotie pachetelul si inauntru era o cutie mica de carton, cand am ridicat capacul am vazut inauntru un ceas cu o curea de culoarea castanelor, nu ma mai puteam abtine si am inceput sa sar de bucurie, in sfarsit aveam un ceas, primul meu ceas. Repede, repede trebuia sa mi-l puna la mana, cand a inchis cureaua in ultima gaura, era prea larga si manuta mea prea subtire, aproape era sa ma porneasca lacrimile ca nu mi se potriveste, insa, ca de obicei bunica a gasit repede o solutie a luat masura la manuta si a facut inca o gaura in curea cu un ac inrosit in foc ca sa se potrivesca. Nu ma mai opream din admirat noul ceas, la un moment dat am intrebat-o daca ceasul este de la batranul cel carunt cu barba alba din Elvetia si mi-a confirmat ca da, a facut unul special doar pentru mine.

Eram fascinat de ceas si am invatat rapid ca citesc ora cu precizie. Cred ca a fost cel mai rapid lucru invatat, apoi am facut un adevarat ritual, in fiecare seara inainte de culcare, pana am prins cum se face, mama venea si trageam ceasul impreuna ca sa nu se opreasca. Desi era un ceas rusesc Zaria, in comunism, nu prea aveai de unde cumpara ceasuri bune elvetiene, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu. Am trait cativa ani buni cu impresia ca un batranel cu parul alb si barba alba, din Elvetia, a faurit un ceas special pentru mine. 

WatchShop Magazin 

Anii au trecut dar a ramas dragostea pentru ceasuri elvetiene. De fiecare data cand vad unul imi aduc aminte de povestea cu batranul carunt si barba alba, care in zilele de iarna sta si faureste ceasuri. Dupa revolutie, am reusit, in timpul facultatii, ca sa-mi cumpar primul meu ceas Swiss Made si sincer va zic ca am simtit aceeasi bucurie in suflet, cum am simtit in copilarie cand am primit cadou primul meu ceas.

Pasiunea pentru ceasuri de mana a ramas in continuare, de cate ori am ocazia si timp la dispozitie ma delectez cu ceasuri pe internet sau in magazine. Recent am descoperit un magazin online WatchShop, care comercializeaza ceasuri de lux, originale si autentice 100%, cu garantie internationala. In plus, WatchShop a devenit, incepand din luna iunie, singurul magazin online de ceasuri si accesorii dedicat barbatilor. Spre deosebire de restul magazinelor, WatchShop functioneaza bazandu-se pe modul tipic masculin de a cauta si cumpara ceasuri: informatie completa si relevanta + stocuri serioase cu ceasuri 100% originale, barbatesti sau de dama + o echipa de cunoscatori.

Ceas Buran Flagman

Daca ar fi sa raspund la intrebarea “Ce-si doresc barbatii?” - raportandu-ma la WatchShop - singurul magazin online de ceasuri si accesorii dedicate barbatilor, as putea raspunde doar in nume personal. Eu mi-as dori ca sa gasesc, simplu si usor, ceasuri executate cu tehnologie moderna de mesteri elvetieni iscusiti. Acele ceasuri elvetiene ce intruchipeaza si se muleaza fidel cu povestea batranului carunt si cu barba alba. Prefer un ceas fabricat manual pentru ca imi doresc sa port, intotdeauna un exemplar unic al istoriei orologeriei, in drumul spre realizarea tuturor visurilor.

Imi plac modelele de ceasuri care amintesc de vremurile cand ceasurile reprezentau un accesoriu indispensabil in viaţa si activitatea barbatului. In afara de precizia si fiabilitatea extrema, aceste ceasuri satisfac cerintele speciale ale barbatului modern care isi traieste viata intr-o aventura de pionier, plina de aspiratii. Spre exemplu, consider “Cireasa de pe tort” sau “The best of the best”, un ceas Buran din colectia Flagman, o adevarata bijuterie si la propriu si la figurat. Modelul Flagman este perfectiunea care te copleseste, executia rafinata pana la cele mai mici detalii ce indica in mod marcant caracterul purtatorului sau. Recomand tuturor celor cu “dare de mana” aceasta opera de arta, care ne arata deja o dimensiune care intrece si cele mai speciale exigente din lumea orologeriei.

Saint Honore Haussman

Cu greu ma pot desprinde din a contempla si admira ceasurile de lux oferite de magazinul online WatchShop, poate, daca mi-as permite, mi-as lua din fiecare model cate un ceas. In concluzie, imi doresc si as fi super fericit cu un ceas Buran Flagman sau cu un Saint Honore Haussman



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !