Iarba verde de acasa

Nu stiu cum fac altii, dar in ceea ce ma priveste pe mine, am gasit formula magica de a scrie, concepe, redacta aricolele atat pentru blog cat si indatoririle de la serviciu, totul mi se pare acum o joaca de copil si ma felicit de cum am “potrivit astrele” astfel incat sa am cea mai buna dispozitie pentru a scrie.

Dar sa o luam cu inceputul. In plina criza economica, avand ceva bani pusi deoparte, am cumparat o casuta la tara, la o ora de mers cu masina din oras, pe un drum de tara neasfaltat si ascunsa intre dealuri. Pontul mi l-a vandut un amic ce avea mare nevoie de bani lichizi si am obtinut un pret derizoriu. Casa propriu-zis necesita multe reparatii, gardul era cazut, prin acoperis curgea apa la o ploaie mai zdravana, mai trebuia zugravita, dar pe ansamblu am fost multumit. Avea ceea ce cautam de mult: o livada ascunsa si ferita unde sa nu fiu deranjat si sa am liniste. Incet, incet am inceput sa renovez si sa repar stricaciunile si acum pot sa ma declar multumit de cum arata, este o locuinta in toata regula ce ar putea fi folosita zi de zi si nu doar in week-end, cum fac eu. O atentie deosebita am acordat-o gradinii din spatele casei, am curatat-o de balarii, am taiat copacii uscati, am plantat puiet tanar si am obtinut o livada in toata regula cu destula umbra si racoare unde sa ma adapostesc cand arsita e in toi si de la caldura parca totul e in nemiscare. In mijloc, am descoperit o fantana veche cu cumpana, cum nu mai vazusem de mult si intr-o dupa-amiaza am curatat locul, am inlocuit jgeabul putrezit si lanturile ruginite si am scos prima galeata de apa rece ca gheata si limpede de vedeai firele de nisip de pe fundul ei. In acest cadru mi-am instalat si filigoria din lemn proaspat de brad, fara sa-l mai lacuiesc sau vopsesc, lasand mirosul pregnant de lemn proaspat sa invaluie totul. Aici mi-am stabilit “cartierul general” pentru a scrie si loc mai bun nici ca as fi putut gasi, in spate fantana ce mentine racoare, in fata casa si inconjurat de pomii din livada, ce mai, un vis …

Ma asez pe lavita de lemn negeluit pe care am pus niste cuverturi groase cu motive populare cumparate de la iarmaroc si ma simt mai confortabil fata de orice scaune ergonomice, saltele ce protejeaza zona cervicala sau alte inventii ale lumii moderne. Daca in timpul saptamanii imi scriu notite disparate in agende, pe foi ori capete de ziar, de abia apuc sa ajung aici si sa le pun in ordine. La inceput imi termin ceea ce am pentru servici si apoi urmeaza desfatarea suprema: scriu pe blog !!!. Ritualul incepe cu o cafea sau un ceai tare din plantele ce cresc in spatele casei si le usuc pe veranda, apoi iau cateva pere ce stau sa cada direct din copac si ma asez in fata laptopului si incep sa scriu. Cuvintele, ideile vin parca de la sine si in scurt timp am umplut pagini intregi cu diferite postari, statusuri, trairi pe care vreau sa le impartasesc si celorlalti si nu-mi dau seama ca timpul a trecut cu repeziciune si e trecut de miezul noptii si eu tot scriu. Cred ca are si efect terapeutic scrisul acesta, imi incarca bateriile pentru o noua saptamana de foc din aglomeratia din oras si nu cred ca as da randament optim daca n-ar exista aceasta borna in viata mea, aceasta oaza de liniste ce ma ajuta sa trec peste activitatea cotidiana tot mai tumultoasa. Nu stiu cum faceti voi, dar eu am gasit formula salvatoare de a scrie atat pe blogul meu cat si sa-mi rezolv problemele de la serviciu intr-un mod atat practic cat si distractiv si reconfortant asa ca de abia apuc sfarsitul de saptamana sa evadez in oaza mea de liniste.

2 comentarii:

Opinia ta conteaza !