Cumpara ANVELOPE VARA cu Pret Mic de pe Vadrexim.ro !

S-a luat curentul tu cum vei reactiona?

Oare suntem sau nu suntem dependenti de tehnologie? Ei bine, eu cred ca suntem mult mai dependenti de tehnologie, decat ne-am putea imagina. Ca sa aflam exact cum ne comportam si ce simtim in momentul in care suntem privati de tehnologie trebuie doar sa trecem printr-o pana de curent de cateva ore si aflam raspunsul fiecare in parte. Nu doresc nimanui sa treaca prin momente dificile cum este o pana de curent prelungita mai ales in zilele de iarna cand ziua este scurta si friguroasa. 

Multi dintre noi ne aducem aminte foarte vag cat de dese erau penele de curent in timpul comunismului, parca faceau parte din normalitate, nu cred ca trecea o saptamana in care sa nu fie luat curentul de 2-3 ori sau mai mult. Cu toate acestea o pana de curent in comunism era mult mai usor de suportat intr-o zi de iarna. Erai tot timpul pregatit cu lumanari si laterne la indemana, stiai exact si pe intuneric unde era locul lumanarilor si a chibriturilor in fiecare camera. In plus nu aveai atata tehnologie in locuinta. In general aveai un radio, un televizor, o masina de spalat si un frigider cam astea erau electronicele si electrocasnicele dintr-o locuinta standard. Chiar daca ramaneai fara curent electric iarna nu prea aveai de ce sa-i simti lipsa inafara faptului ca nu era lumina in casa, oricum nu aveai emisiuni la televizor sau la radio, asa ca te puteai juca si la lumina lumanarii daca erai copil cu jucariile comuniste. Ulterior dupa revolutia din ’89, am inteles ca penele dese de curent din comunism erau de fapt un mod de-a acoperi somajul tehnic si de a face o minima economie pe spatele populatiei.

Putem trai fara tehnologie?
Am si uitat cand am fost prins ultima data de o pana de curent mai lunga. Zilele trecute am patit-o, am fost lovit miseleste si luat pe nepregatite de o pana de curent mai lunga. Era in jur de ora 6 seara si dintr-odata s-a stins lumina, s-au oprit toate aparatele din casa si o liniste de mormant s-a asternut peste locuinta. Surprins initial nu am priceput ce s-a intamplat de a ramas in functiune doar laptopul. Derutat, dupa cateva secunde mi-am dat seama ca am ramas fara curent. Am fugit la usa de la intrare ca sa vad daca este curent pe casa scarii, dar era bezna totala. Am rasuflat oarecum usurat ca nu sunt singurul care am ramas fara curent, dupa ce am aruncat o privire pe geam si am observat ca si vecinii de vis-a-vis sunt in bezna. Ma gandeam ca o sa dureze cateva minute si o sa revina curentul doar nu ramane un cartier intreg fara curent, toata seara, fara ca o echipa de la Electrica sa rezolve problema.

Resemnat ma asez la laptop, singurul aparat care mai functiona, cu speranta ca in curand o sa revina curentul. Fara sa vreau imi cad ochii pe iconita acumulatorului care arata ca-i aproape descarcat si cativa nervi incep sa-si faca aparitia. Din neglijenta am uitat sa pun laptopul la incarcat, iar daca tine mai mult pana de curent o sa raman in bezna totala. Ca tot omul modern, zic in sinea mea oricum nu-i nicio problema raman pe telefon, cel putin acolo am internet si pana revine curentul am ce sa fac. Am sarit ca ars cautand cu disperare unde am lasat telefonul ca sa vad cum stau cu acumulatorul la el. Cand il gasesc vad ca era aproape descarcat. Nu-mi venea sa cred ce ghinion pot sa am, exact acum cand am fost lovit de o pana de curent, eu n-am nici telefonul incarcat macar la jumate. Cum am putut sa fiu chiar atat de ignorant si sa nu bag la incarcat telefonul. 

Cu sau fara tehnologie?
S-a scurs mai bine de o jumatate de ora cand laptopul s-a stins si am ramas in bezna totala doar cu telefonul langa mine si curentul inca nu a venit. De nevoie am inceput sa caut o bucata de lumanare prin sertare, rugandu-ma sa gasesc una aruncata pe undeva, pana nu mi se termina bateria de la telefon. Eram descumpanit nu stiam ce sa mai fac, efectiv nu gaseam nicio bucata de lumanare oricat de mica in casa. Ma destestam de-a dreptul pentru ca nu am tinut cont de sfatul mamei care de fiecare data imi spunea sa pun undeva in locuinta cateva lumanari pentru ca nu se stie niciodata cand ai nevoie de ele. M-am trantit descumpanit in fotoliu si in bezna incercam sa ma reculeg, sa-mi aduc aminte unde as putea gasi o sursa de lumina in locuinta. Dupa cateva secunde imi aduc aminte ca am o lanterna frontala in debara depozitata la un loc cu echipamentul de camping. Tremurand de emotie dau fuga la debara sa o gasesc. O zaresc pe raftul din mijloc si rasuflu usurat. O iau in mana si dau sa o pornesc, oricat am apasat butonul, aceasta se incapatana sa se aprinda. Apasam cu putere butonul de nervi si nu-mi venea sa cred ca si la frontala am ramas fara baterie. 

Treceam de la o emotie la alta, de la o stare la alta, de la nervi la usurare si iar la nervi. Ma detestam si ma uram cat de neglijent am putut sa fiu, la fel de mult cat ii injuram, blestemam si detestam pe cei de la electrica care nu erau in stare sa dea drumul la curentul electric. Fara sa vreau imi vine in minte ca undeva depozitata cu echipamentul de camping trebuie sa fie o lanterna cu dinam pe care o foloseam destul de rar. O caut cu disperare, la lumina displayului de la telefon care dadea semne ca se opreste din minut in minut. Simt o transpiratie rece pe spate de la disperarea cu care cotrobaiam dupa lanterna cu dinam. Pe ecranul telefonului primesc inca un mesaj de atentionare sa-l bag la incarcat, dar unde...??? Aproape m-am resemnat ca in curand o sa raman doar la flacara brichetei, iar singura solutie care-mi venea in minte era sa ma bag in pat. Eram pe punctul de-a abandona cautarea cand gasesc lanterna cu dinam intr-o cutie. O iau in mana si instinctiv incerc sa o aprind, eram descumpanit, m-am blocat mental nu puteam intelege de ce nu se porneste lumina doar era o lanterna cu dinam si nu avea nevoie de baterie. Rasuflu usurat cand imi dau seama ca trebuie sa dau putin la manivela ca sa porneasca. La milisecunda cand am vazut lumina degajata de lanterna s-a stins de tot telefonul.

Tehnologia viitorului oare cum arata?
Oarecum usurat ca aveam o sursa de lumina la indemana, situatia incepea sa fie putin mai agreabila. M-am dus la bar, mi-am turnat un pahar de cognac dupa care m-am pravalit in fotoliu lasand gandurile sa zboare. Aroma si taria licorii a avut un efect reconfortant si am inceput sa vad cu alti ochi toata tarasenia cu pana de curent. Am inceput chiar sa ma amuz de situatia in care ma aflam si cat de disperat am fost de cand am ramas fara curent electric. Incet am ajuns la concluzia ca sunt efectiv dependent de tehnologie si o simpla pana de curent este in stare sa-mi intoarca viata cu susul in jos. Era amuzant ca am fost in stare sa ma deprim, sa ma stresez si sa am un atac de panica pentru ca am ramas fara curent electric cateva ore.

Eram pe punctul de-a adormi in fotoliu sub efectul licorii si a linistii care ma invaluia, cand dintr-o data am fost scaldat intr-o lumina puternica si o orchestra de zgomote asurzitoare se rostogoleau spre mine in cascada. Am tras initial o sperietura zdravana si am simtit o durere in ochi de la lumina puternica care inunda locuinta. A venit curentul dupa 4 ore de stat bezna, in sfarsit eram usurat ca am trecut cu bine peste pacostea ce s-a abatut asupra mea. Dupa ce m-am reobisnuit cu lumina si zgomotele din apartament am bagat la incarcat si in priza tot ce functiona pe curent ca nu cumva din greseala sa mai vina o pana de curent. 

Digipedia.ro locul unde te simti acasa

M-am asigurat ca toate aparatele electrice, electronice si electrocasnice erau functionale sau puse la incarcat. Linistit si intrigat de concluzia la care am ajuns dupa eveniment ca sunt dependent de tehnologie, am inceput sa caut pe internet daca mai sunt oameni asemeni mie. Asa am descoperit Digipedia locul unde te simti ca un membru intr-o familie mare, o familie careia ii curge prin vene tehnologie. Digipedia iti ofera bucuria de-a savura “tehnolgie pe paine” si iti deschide noi orizonturi spre tehnologia de ieri, de azi sau cum v-a arata si evolua tehnologia viitorului.

Articol scris pentru Blogal Initiative.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza !

melimeloparis.ro