Biodiversitatea Cheile Nerei-Beusnita

In urma cu cativa ani aveam un obicei de a merge la munte in perioada sarbatorilor de Pasti. Astfel in apropierea lor am hotarat impreuna cu un amic sa facem o iesire de 8 zile in natura cu cortul, tocmai in muntii Banatului, cu obiectiv principal explorarea zonei cheile Nerei-Beusnita. Mai greu a fost cu alegerea traseului avand foarte multe obiective de vazut si explorat in zona. In final am decis sa ajungem cumva in Resita si de acolo sa gasim un mijloc de transport pana in Carasova. Am schimbat mai multe mijloace de transport pana in Resita, unde am ajuns dupamasa, am identificat o mica statie de microbuze care mergeau spre Carasova, prima noastra destinatie. Al nostru cred ca era cel mai rapanos si rapciugos microbuz, dar cu siguranta singurul si cel mai scump. Am ajuns dupa un drum care ne-a scuturat bine in Carasova, unde am facut popas la birtul din sat sa ne revenim dupa drum, apoi am luat-o la pas spre cheile Carasului. 

Cheile Carasului
Am lasat in urma orice urma de civilizatie si am intrat in chei, deja se lasa seara si am luat-o putin la pas ca sa reusim sa punem cortul inca pe lumina. De cum am intrat in chei am ramas profund marcati de frumusetile si salbaticia locului, am trecut Carasul pe cablu si am gasit o poienita la capatul careia curgea un mic izvor, am zis numai bun ca aveam si apa potabila sa punem de-o supa la plic langa un mic foculet. Cred ca a fost una dintre serile cele mai memorabile pe care amandoi nu o sa o uitam niciodata. Am pus rapid cortul si am adunat cateva lemne de foc si am mers sa testez apa din izvorul ce curgea la marginea poienitei deja era noapte bezna si nu am putut identifica de unde vine si nici energie nu mai aveam sa mergem in noapte ca sa identificam sursa asa ca am gustat-o si parea in regula. Am umplut micul ceaun si l-am pus pe foc, in putin timp am facut o supa de salivam langa ea, am pus-o putin la o parte sa se raceasca putin in timp ce povesteam si faceam planuri pentru zilele urmatoare. La un moment dat amicul se ridica sa mai puna lemne pe foc si cand revine din greseala calca exact in supa pe care o varsa, in final tot la conserve ne-am intors nemaiavand rabdare sa mai asteptam pana fierbem alta supa. Dimineata ne-am trezit devreme cu chef de umblat pe coclauri, avand ca tinta sa facem defileul Carasului fara bagaj, am inchis cortul cu un lacatel micut si am plecat sa exploram cheile. 

Salamandra
Ne-am avantat plini de energie in cheile Carasului de o splendoare si o salbaticie iesita din comun, chiar am cazut de acord ca sunt printre cele mai frumoase chei, le-am explorat pana unde am reusit sa mergem in conditii de siguranta apoi ne-am intors am facut bagajele si am luat-o la pas spre pestera de la Comarnic care era urmatoarea noastra destinatie. Dupa un traseu destul de accesibil ajungem tot asa pe seara la Comarnic unde campam si socializam cu Jeri ghidul care avea in sarcina pestera. Nu am mai avut rabdare si in noaptea de inviere, am intrat in pestera Comarnic, o pestera deosebit de frumoasa si plina de formatiuni calcaroase care iti incanta privirea, ce-i drept am reusit sa exploram doar o parte din pestera, ramanand ca ulterior sa revenim si sa stam mai multe zile pe care sa le dedicam doar pesterii, avand nevoie pentru unele portiuni de echipament specializat de care nu dispuneam in acel moment. 

Paduri semi-virgine
Am achizitionat de la Jeri o harta a locurilor in care erau marcate si traseele si veau cate o mica descriere. Pe traseul ce urma sa-l strabatem la pas spre Anina in descriere era mentionat ca v-om trece prin paduri semi-virgine, care intr-un fel ne-a intrigat, cand l-am intrebat pe om ce vrea sa semnifice ne-ai zis cu subinteles “Lasa ca o sa vedeti voi...”. 

Branduse
Am pornit la pas si intr-adevar dupa cateva sute de metri am lasat in urma orice urma de poteca si mergeam doar dupa marcajele aflate din loc in loc si ne orientam dupa busola si harta. Padurea chiar era semi-virgina nici macar un drum forestier nu o strabatea sau poteci, mergeam prin vegetatie destul de deasa, parca eram intr-o padure in care nu a mai calcat picior de om de sute de ani, una dintre acele paduri bantuite doar de spirite rele, care erau ocolite de oamenii medievali. Am descoperit intr-adevar intr-o poienita un copac mai batran pe trunchiul caruia era scrijelit anul 1971 si un mesaj ce nu se mai putea descifra. Am traversat o parte din muntii Semenic care desi nu sunt inalti, inca mai erau acoperiti cu zapada din loc in loc, in portiunile descoperite erau plini de branduse, iar in marea aceea de branduse am descoperit o singura brandusa alba. 

Tunel Mocanita
Dupa ce am trecut de padure am ajuns pe calea ferata dezafectata ce ducea in Anina pe care am urmat-o, o cale ferata cu ecartament ingust de munte pe care candva circula “Mocanita”, de un pitoresc aparte este si traseul mocanitei, presarat cu podete, tuneluri sapate in stanca, care urmau cursul de apa si ocolea obstacolele naturale. Am ajuns in Anina in parte de sus a orasului, o priveliste destul de dezolanta cu blocuri de locuinte parasite, apoi am coborat in orasul de jos in care observai de departe aerul si specificul sau minier. Am ramas surprinsi ca zona nu prea era cautata de turisti desi aveau atatea locuri frumoase in zona care meritau vazute. 

Cascada Bigar 
Am traversat Anina si am mers prin Steierdorf, o localitate cu un evident specific sasesc dupa casele construite in stil sasesc dar si numele germanic pana la destinatia noastra Lacul Buhui, pe malul caruia am campat. In mare parte lacul era inconjurat cu padure de rasinoase, iar pe jos era o patura destul de groasa de ace de brad, chiar nu mai aveai nevoie de izolir in cort. A doua zi am pornit spre una dintre cele mai frumoase minuni naturale ale Romaniei si anume Cascada Bigar, situata pe paralela 45. Cascada chiar merita tot efortul, este de o frumusete iesita din comun, desi este mai accesibila, poti ajunge usor cu masina fiind chiar pe marginea soselei care merge spre Bozovici, impactul turistilor asupra mediului din apropierea cascadei este evident, mai ales urmele care raman dupa plecarea lor, pacat ca educatia si ecologia lasa de dorit la multi dintre noi. 

Cheile Nerei
De la Bozovici am luat-o spre sud pentru a intra in cheile Nerei, despre a caror frumuseti am auzit de la unii si de la altii, dar nici nu se poate compara pana nu le traversezi la pas ca sa vezi totul prin ochii unui turist. Cunoscute ca si cele mai lungi chei din tara noastra vreo 20 de km, am decis sa le facem la pas cu rucsacii in spate in doua zile. Pe langa faptul ca intri intr-o lume incremenita parca in timp, in care timpul se opreste si doar Nera curge in unele portiuni mai domol, in altele mai involburata, strajuita de-o parte si de alta de frumuseti naturale extraordinare care au facut aceste chei asa de vestite. Pe langa pesterile care apar din loc in loc, merita vizitat lacul Dracului, despre care legenda spune ca este fara fund. Traseul cheilor traverseaza cele mai pitoresti locuri de la noi din tara unde intalnesti punti suspendate peste Nera care vibreaza la fiecare pas, o poteca pe alocuri sapata in stanca care urmeaza cursul de apa iar din loc in loc alte poteci care urca sau coboara la pesterile care impanzesc cheile. 

Lacul Dracului
Ultima destinatie a noastra dupa ce am traversat cheile Nerei a fost cascada Beusnita, o cascada extrem de frumoasa in apropierea careia am campat si lacul Ochiul Beiului. Am revenit la civilizatie in Sasca Romana de unde ne-am intors acasa. In calatorie am simtit prezenta si admirat o sumedenie de pasari diverse unele nici nu am putut sa le identificam, niciodata n-am mai vazut asemenea exemplare, dar si pasari rapitoare a caror tipat ascutit sau forma care plana deasupra noastra ne urmarea pe traseu. O adevarata invazie de reptile am vazut, de la soparle de diferite dimensiuni si culori, la salamandre, chiar 2 vipere, dar si mai multi serpi de apa probabil. Ca sa nu mai vorbim de vegetatia luxurianta, in special paduri intregi de liliac salbatic sau padurile si pasunile semi-virgine care merita tot efortul ca sa le pastram la fel si pentru generatiile viitoare. 

Cascada Beusnita
Trebuie sa constientizam cu totii ca biodiversitatea trebuie protejata, de aceea sustin proiectul InfoNatura 2000, realizat de Fundatia Centrul National pentru Dezvoltare Durabila (CNDD), si finantat de Uniunea Europeana, din Programul Operational Sectorial de Mediu (POS-Mediu). 

Miriapod
Info Natura2000 "Campanie nationala de constientizare privind importanta conservarii Biodiversitatii prin Reteaua Natura 2000 in Romania" contribuie la implementarea programului Natura 2000 prin cresterea gradului de constientizare a autoritatilor centrale si locale si a publicului larg si prin intarirea capacitatii institutionale necesare implementarii legislatiei comunitare in domeniul protectiei naturii. 



8 comentarii:

  1. un articol foarte frumos si ceea ce-l face mai valoros este propria experienta a lucrurior povestite ! Frumoase si fotografiile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru aprecieri Vali!
    Locurile chiar sunt de basm, de o rara si salbatica frumusete, pacat pentru calitatea pozelor pe care le-am facut cu un aparat mai slab in urma cu mai bine de 10 ani, noroc ca erau in stare buna si le-am putut scana :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Banatul este o zona pe care nu am ajuns sa o explorez. Ma bucur sa aud ca exista astfel de locuri de basm. Pacat ca nu sunt promovate la adevarata lor valoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar e frumoasa, mai greu accesibila cu auto, dar daca ai conditie fizica si nu strambi din nas daca dormi la cort, chiar ai ce vedea si ramai cu amintiri placute toata viata :)

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte frumoase pozele si interesanta prezentarea. multe informatii pretioase pt. cei care vor sa ajunga pe acolo. cascada bigar pare sa merite orice efort ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru aprecieri!
    Toata zona merita orice efort, ca sa nu uitam de pasionatii de speologie pentru ei zona poate sa fie considerata un adevarat "El Dorado". Daca aveam aparatul foto de acum ieseau mult mai bine pozele, oricum am facut o selectie dintre ele. Cea mai spectaculoasa parte din traseu a fost padurea semivirgina si traseul mocanitei, nu exista termen de comparatie ca sa poti descrie fiorul si sentimentele ce te cuprind intr-o padure semivirgina :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Te-ai plimbat, nu glumă!
    Ai putea să scrii o carte, cu câte locuri ai vizitat în țara asta.


    RăspundețiȘtergere
  8. Ce frumos era daca timpul nu trecea si ramaneam tot la 20 de ani, fara stres si alte obligatii avand singura preocupare ce trasee sa mai facem...chiar o carte nu cred, dar cine stie un blog de calatorii cred ca ar merge :)
    Oricum mi-a ramas un singur judet de vizitat in tara si anume Vaslui, poate candva in functie de timp o sa-l bifez si pe el :)

    RăspundețiȘtergere

Opinia ta conteaza !

Booking.com