Inca din cele mai vechi timpuri societatea omeneasca a incercat sa-si usureze existenta prin inventarea, realizarea si utilizarea a tot felul de unelte si produse. Probabil odata cu problemele legate de inventarea, realizarea si utilizarea uneltelor si produselor au aparut si problemele legate de calitatea acestora.
Odata cu ridicarea nivelului tehnic si implicit a celui de complexitate al produselor a crescut si gradul in care acestea influenteaza viata fiecaruia dintre noi: bunastarea materiala, sanatatea, siguranta, etc. Mai mult implicatiile economico-sociale ale anumitor caracteristici ale produselor se rasfrang asupra popoarelor ce le fabrica. Este vorba de siguranta in functionare, fiabilitate, mentenabilitate, disponibilitate, asigurarea protectiei mediului, eficienta, pret de cost si multe altele.
Initial numita „siguranta in functionare” notiunea de fiabilitate s-a desprins relativ recent din conceptul de calitate.
Termenul de fiabilitate se utilizeaza in mai multe sensuri:
- ansamblul caracteristicilor calitative ale unui produs care determina capacitatea acestuia de a fi utilizat in conditiile prescrise un timp cat mai indelungat.
- marime care caracterizeaza siguranta in functionare a unui produs.
- masura a probabilitatii de buna functionare a unui sistem tehnic in conformitate cu normele prescrise.
Fiabilitatea reprezinta aptitudinea unui element, bloc sau produs de a-si indeplini functia specificata, in conditii date, de-a lungul unei durate de timp date.
Calitatea reprezinta expresia gradului de utilitate sociala a produsului, masura in care prin ansamblul caracteristicilor sale tehnico-functionale, psiho-senzoriale si al parametrilor economici proiectati si realizati fizic, satisface nevoia pentru care a fost creat si respecta restrictiile impuse de interesele generale ale societatii privind eficienta social economica, protectia mediului natural si social.
Analiza obiectivelor fiabilitatii precum si definitiile fiabilitatii si calitatii arata stransa legatura dintre cele notiuni. Astfel fiabilitatea reprezinta gradul de conservare in timp a performantelor calitative ale produsului de la iesirea de pe banda de fabricatie pe cand calitatea reprezinta fiabilitatea la momentul t=0 a produsului.
Importanta studierii fiabilitatii, cu implicatii in toate etapele de creare a unui produs poate fi argumentata de un exemplu: in anul 1949 aparatura de radiolocatie a Statelor Unite a fost in stare de nefunctionare 84% din timp, cea de hidro-acustica 48% iar cea de radiotelecomunicatii 14%. Dupa 10 ani de cercetari in domeniile mentionate, cercetari legate de cresterea fiabilitatii, de implementare practica a solutiilor teoretice si experimentale timpii de nefunctionare aratau astfel: aparatura de radiolocatie 2,9%, aparatura de hidro-acustica 6,7%, aparatura de radiotelecomunicatii 7,7%.
Alte exemple pot fi cele legate de numarul persoanelor angrenate in activitatile de intretinere si reparare a diferitelor tipuri de echipamente. Astfel fiecare al 7-lea militar si fiecare al 5-lea reangajat al armatei americane este angrenat in operatii de intretinere si reparare a echipamentelor din dotare. De asemenea se aprecia in urma cu cativa ani ca peste un milion de persoane lucrau in fosta Uniune Sovietica pentru inlaturarea defectiunilor si mentinerea in stare de functionare a masinilor si utilajelor.
Domeniile in care fiabilitatea a fost implicata contribuind la succesul realizarilor tehnice specifice au fost numeroase. De mentionat ca numarul acestor domenii creste permanent, beneficiile deja obtinute fiind cele care justifica aceasta crestere. Tinand seama de rezultatele obtinute in aceste domenii precum si de o serie de factori, dintre care mentionam: cresterea complexitatii sistemelor tehnice si a importantei functiunilor care le realizeaza aceste sisteme, intensificarea regimurilor de lucru ale sistemelor, introducerea automatizarii pe scara larga si controlul automat al proceselor de productie, cresterea gradului de utilizare a calculatoarelor, cresterea cheltuielilor de exploatare si nu in ultimul rand cresterea securitatii exploatarii fiabilitatea se dezvolta tot mai mult.
Notiunea de fiabilitate este inseparabila de notiunea de mentenabilitate. Mentenabilitatea reprezinta aptitudinea unui produs de a fi mentinut sau restabilit in stare de a-si indeplini functia specificata, in conditii date de utilizare, atunci cand mentenanta se desfasoara in conditii date, cu procedee si remedii prescrise.
Imbinarea celor doua notiuni, de fiabilitate si mentenabilitate au dat nastere notiunii de disponibilitate. Disponibilitatea reprezinta aptitudinea unui dispozitiv de a-si indeplini functia specificata, la un moment dat sau intr-un interval de timp dat sub aspecte combinate de fiabilitate, mentenabilitate si de organizare a actiunilor de mentenanta.
Domeniile prioritare de implementare a notiunilor de fiabilitate:
- constructia si exploatarea aparaturii electrice, electronice si microelectronice.
- sistemele de telecomunicatii.
- echipamentele spatiale.
- sistemele de navigatie aeriana.
- aparatura si tehnica militara.
- centrale atomice.
Cele mentionate conduc la idea ca teoria fiabilitatii a ajuns in prezent o ramura de stiinta care pornind de la necesitati practice, odata cu dezvoltarea tehnica contemporana, sa fie adanc implementata in cercetarea, fabricarea si utilizarea produselor.
Toate acestea insa necesita un suport matematic puternic constituit in special de teoria probabilitatii dar si statistica matematica, programarea matematica, teoria asteptarii, a jocurilor etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza !