In epoca moderna, transporturile pot fi definite ca un sistem dinamic si rational, constand din mijloace tehnice specifice, utilaje, cai de comunicatie etc. , deservite de un personal specializat si destinate deplasarii in spatiu si timp a marfurilor si persoanelor. Intre transport si celelalte ramuri ale economiei nationale exista relatii de interdependenta si conditionare reciproca. Transportul realizeaza implicit legatura nemijlocita intre ramurile economiei, intre diferitele compartimente ale acestora, intre unitatile administrativ-teritoriale, constituind un factor important al dezvoltarii economico-sociale si al progresului.
Pe de alta parte, celelalte ramuri ale productiei materiale, cu deosebire industria, influenteaza nemijlocit activitatea de transport sub cel putin trei aspecte:
- al crearii mijloacelor de transport si a infrastructurii necesare desfasurarii proceselor de transport.
- al introducerii si extinderii progresului stiintific si tehnic in aceasta ramura.
- al formarii si conditionarii cererii de mijloace de transport.
Transportul, ca ramura a economiei nationale, prezinta unele particularitati in raport cu celelalte ramuri ale productiei materiale. In primul rand, in transport nu se creeaza produse materiale. In transport se creeaza servicii, efecte utile de deplasare in spatiu a marfurilor si persoanelor. In al doilea rand, aceste servicii, aceste efecte utile nu exista sub forma unor obiecte de intrebuintare distincte de procesul de transport, asa cum bunurile materiale create in industrie se separa de procesul de productie si apoi circula ca marfa. Produsul creat in procesul de transport (deplasarea spatiala) se consuma pe parcursul desfasurarii acestuia si contravaloarea serviciilor de transport se adauga la valoarea marfii transportate, ca valoare suplimentara.
In al treilea rand, produsul de transport nu poate fi stocat. Imposibilitatea de a crea rezerve, stocuri de servicii de transport trebuie compensata prin asigurarea de rezerve de mijloace de transport pentru satisfacerea cererii inegale de transport, inclusiv in perioadele de varf de trafic. Prin transporturi interne se inteleg transporturile efectuate intre localitati sau in interiorul localitatilor unei tari. Prin transporturi internationale intelegem acele transporturi care traverseaza cel putin o frontiera de stat, punctele de expediere si de destinatie a marfurilor fiind situate in tari diferite.
Din punct de vedere statistic, distanta parcursa de la punctul de expediere din tara si pana la granita este evidentiata ca transport intern, iar distanta de la frontiera si pana la punctul de destinatie din strainatate este evidentiata ca transport international, desi poate fi vorba de acelasi vehicul care transporta direct marfa in strainatate. Costul transportului pe parcursul intern este suportat de furnizorii marfii (sau de beneficiarul marfii de import), iar costul transportului pe parcurs extern este suportat de institutia de comert. In ansamblu, costul transportului este inclus in pretul complet de export al marfii si este suportat in ultima instanta de beneficiarul marfii din strainatate.
Transporturile internationale reprezinta mijlocul material ce sta la baza relatiilor economice ale unei tari cu celelalte tari ale lumii. Transporturile internationale reprezinta un sistem tehnico-economic complex prin intermediul caruia o parte din produsul social este realizat pe pietele externe in schimbul altor marfuri necesare economici nationale contribuie activ la procesul realizarii marfurilor de export-import, influentand direct rezultatele acestui proces. Cheltuielile de transport si auxiliare (cheltuieli de ambalare, marcare, depozitare, incarcare - descarcare, asigurare etc.) participa direct la formarea preturilor internationale ale marfii.
Intre starea economiei mondiale si a transporturilor internationale exista o legatura cauzala obiectiva. Starea transporturilor internationale depinde de starea comertului mondial, iar acesta din urma depinde de starea economici mondiale. Daca economia mondiala se afla intr-o perioada de avant, de expansiune economica, acest lucru va determina o crestere a comertului mondial si o cerere sporita de mijloace de transport. Invers, cand economia mondiala traverseaza o perioada de criza, de recesiune, comertul mondial regreseaza, iar cererea de transport scade.
Cererea de transport international se manifesta distinct, pe moduri de transport, in raport cu natura marfii care face obiectul transportului, situarea in plan geografic a locului de expediere si destinatie a marfii, distanta dintre acestea, termenul de livrare, costul transportului, cantitatea de marfa etc. Pe de alta parte, oferta de transport se manifesta distinct, pe moduri si mijloace de transport disponibile la un moment dat, capabile sa intruneasca conditiile impuse de specificul fiecarui transport in parte. Ea este elastica in raport cu preturile serviciilor de transport, avand o tendinta de crestere cand preturile cresc si o tendinta de scadere atunci cand aceste preturi nu acopera costurile carausilor.
Totodata, oferta de transport cunoaste modificari continue, in sensul aparitiei de noi mijloace de transport tot mai perfectionate si mai specializate, mai eficiente din punct de vedere economic. Raportul dintre cererea si oferta de transport tinde sa formeze preturile internationale ale prestatiilor de transport in transportul maritim si cel fluvial, aceste preturi imbraca forma navlurilor si a chiriilor, in navigatia neregulata, si forma tarifelor, in navigatia de linie. In transporturile terestre si aeriene preturile prestatiilor de transport international imbraca forma tarifelor.
Pe termen lung, preturile serviciilor de transport international manifesta o tendinta generala de crestere datorita cresterii costurilor mijloacelor de transport tot mai perfectionate, cresterii costului creditului, a combustibililor si a fortei de munca tot mai calificate, presiunilor inflationiste din economia mondiala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza !