Transportul accidentatilor

In cazul in care este necesar a se acorda primul ajutor, in acelasi timp, unui numar mare de accidentati, trebuie facut un triaj al cazurilor in functie de gravitatea fiecaruia.
Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie sa fie cat mai rapida si corect executata. Aceasta actiune se va face prin ridicare (nu tragere sau impingere), astfel incat capul, gatul si trunchiul victimei sa fie mentinute, pe cat posibil, in acelasi plan. Numai in acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/si aparitia altora

Cazurile de prima urgenta

Cazurile de prima urgenta sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc, etc.

Cazurile din urgenta a doua

Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri osoase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta.

Cazurile din urgenta a treia

Cazurile de urgenta a treia sunt reprezentate de accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii diverse.

Urgentele obisnuite

Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite.

In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul accidentatilor:
- bolnavul politraumatizat, constient, va fi lungit pe spate;
- bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are si traumatism cranian, va fi lungit pe orizontala, insa cu capul pe o parte;
- bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul inclinat astfel incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului;
- bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;
- in fracturile coloanei vertebrale bolnavul se aseaza pe spate pe un plan dur;
- in cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului) bolnavul se aseaza pe spate;
- in traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta tulburari respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie) va fi asezat pe spate cu toracele ridicat cat mai sus.
- dezangajarea victimei sa se faca astfel incat capul gatul si trunchiul sa se mentina in acelasi plan;

- manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate si pe timpul transportului;

- victima sa fie transportata numai dupa ce a fost obtinuta redresarea functiilor vitale;

- pozitia victimei pe timpul transportului va ramane identica cu cea in care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului;

- capul victimei va fi asezat catre directia de deplasare;

- pozitia targii va fi obligatoriu orizontala;

- soferul autovehiculului care transporta victima va evita franarile si efectuarea virajelor bruste.

- pozitie de repaus (raniri, luxatii, entorse, fracturi inchise);

- pe spate, cu capul mai jos decat nivelul trunchiului si al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari);

- pe spate (stop cardio-respirator);

- sezand (fracturi de antebrat, mandibula, maxilar);

- semisezand cu spatele sprijinit (fracturi de coasta când victima este constienta);

- lateral, pe partea bolnava (victima inconstienta cu fractura costala);

- orizontal, pe o parte (fractura; craniana;);

- pe spate cu corpul lateral (inconstient, cu fractura de coloana vertebrala);

- pe spate (fractura de coloana vertebrala).

In cursul transportului accidentatilor comatosi se foloseste pipa guedel care este o piesa de material plastic in forma de secera, prin a carei aplicare se previne obstructia cailor respiratorii superioare prin caderea bazei limbii peste orificiul glotic. Introducerea pipei necesita punerea capului in extensie.
Varful pipei aluneca pe peretele superior al cavitatii bucale, concavitatea pipei fiind orientata in sus; in momentul in care varful pipei a ajuns la nivelul peretelui gatului, pipa se roteste cu concavitatea in jos pe fata superioara a limbii.