Instalatia de racire a motoarelor are rolul de a evacua fortat din organele motorului caldura acumulata in urma arderii amestecului combustibil, in scopul mentinerii acestora la o temperatura care sa asigure functionarea la un regim normal. In mare, caldura care trebuie absorbita de sistemul de racire reprezinta circa 20,...,30% din totalitatea caldurii dezvoltate in urma arderii amestecului.
Asa cum se cunoaste, in timpul arderii temperatura gazelor din cilindrul motorului ajunge la valori de 1800 ... 2000°C, iar la sfarsitul evacuarii la 400 ... 500°C. La aceste temperaturi uleiul s-ar descompune si ungerea nu ar mai fi posibila. Din acest motiv se impune pastrarea temperaturii peretilor cilindrilor sub o anumita limita care sa asigure ungerea si in acelasi timp sa evite dilatarile si deformarea pieselor.
In general, incalzirea puternica a pieselor care sunt in contact cu gazele fierbinti (cilindri, pistoane, supape etc.) poate conduce la micsorarea jocurilor normale dintre piese, la inrautatirea proprietatilor de ungere a uleiului, la scaderea rezistentei mecanice a materialelor si prin acestea la griparea sau chiar la ruperea pieselor motorului. Astfel, in general, o racire insuficienta produce uzura pieselor organelor motorului. Pe de alta parte, o racire prea intensa poate fi considerata la fel de daunatoare deoarece atrage diminuarea puterii motorului prin reducerea cantitatii de caldura transformata in lucru mecanic si, in acelasi timp, cresterea uzurii prin impurificarea uleiului cu combustibil in exces datorita dozajului mai bogat impus de un astfel de regim de functionare. Din aceste motive, racirea motorului implica si reglaje ale valorilor de temperatura intr-un domeniu care asigura conditii optime de functionare ale motorului, indiferent de sarcina sa si de temperatura mediului inconjurator. Racirea motoarelor se poate face cu lichid, procedeu care este actualmente cel mai raspandit, sau cu aer.
Asa cum se cunoaste, in timpul arderii temperatura gazelor din cilindrul motorului ajunge la valori de 1800 ... 2000°C, iar la sfarsitul evacuarii la 400 ... 500°C. La aceste temperaturi uleiul s-ar descompune si ungerea nu ar mai fi posibila. Din acest motiv se impune pastrarea temperaturii peretilor cilindrilor sub o anumita limita care sa asigure ungerea si in acelasi timp sa evite dilatarile si deformarea pieselor.
In general, incalzirea puternica a pieselor care sunt in contact cu gazele fierbinti (cilindri, pistoane, supape etc.) poate conduce la micsorarea jocurilor normale dintre piese, la inrautatirea proprietatilor de ungere a uleiului, la scaderea rezistentei mecanice a materialelor si prin acestea la griparea sau chiar la ruperea pieselor motorului. Astfel, in general, o racire insuficienta produce uzura pieselor organelor motorului. Pe de alta parte, o racire prea intensa poate fi considerata la fel de daunatoare deoarece atrage diminuarea puterii motorului prin reducerea cantitatii de caldura transformata in lucru mecanic si, in acelasi timp, cresterea uzurii prin impurificarea uleiului cu combustibil in exces datorita dozajului mai bogat impus de un astfel de regim de functionare. Din aceste motive, racirea motorului implica si reglaje ale valorilor de temperatura intr-un domeniu care asigura conditii optime de functionare ale motorului, indiferent de sarcina sa si de temperatura mediului inconjurator. Racirea motoarelor se poate face cu lichid, procedeu care este actualmente cel mai raspandit, sau cu aer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza !