Arcurile sunt organe de masini care realizeaza o legatura elastica intre anumite piese sau subansamble ale unei masini. Prin forma lor si prin caracteristicile mecanice deosebite ale materialelor din care se confectioneaza, arcurile au capacitatea de a se deforma sub actiunea unei forte exterioare, preluand lucrul mecanic al acesteia si inmagazinandu-l sub forma de energie de deformatie. La disparitia sarcinii exterioare, energia inmagazinata este restituita sistemului mecanic din care face parte arcul.
Clasificarea arcurilor se face dupa o serie de criterii, prezentate in continuare.
- după forma constructiva, se deosebesc: arcuri elicoidale, arcuri bara de torsiune, arcuri spirale plane, arcuri in foi, arcuri inelare, arcuri disc si arcuri bloc.
- dupa modul de actionare a sarcinii exterioare, clasificarea se face in: arcuri de compresiune, arcuri de tractiune, arcuri de torsiune si arcuri de incovoiere.
- dupa solicitarea principala a materialului, se deosebesc arcuri solicitate la torsiune, la incovoiere si la tractiune-compresiune.
- dupa natura materialului din care este executat arcul, se deosebesc arcuri metalice si arcuri nemetalice.
- dupa variatia rigiditatii, arcurile pot fi cu rigiditate constanta sau cu rigiditate variabila (progresiva sau regresiva).
- dupa forma sectiunii arcului, se deosebesc arcuri cu sectiune circulara, inelara, dreptunghiulara, profilata sau compusa.
Domeniile de folosire ale arcurilor sunt variate, cele mai importante fiind:
- amortizarea socurilor si vibratiilor (la suspensiile autovehiculelor, cuplaje elastice, fundatia utilajelor etc.)
- acumularea de energie (la ceasuri cu arc, arcurile supapelor etc.), care apoi poate fi restituita treptat sau brusc
- exercitarea unei forte permanente, elastice (la cuplajele de siguranta prin frictiune, ambreiaje prin frictiune etc.)
- reglarea sau limitarea fortelor (la prese, robinete de reglare etc.)
- masurarea fortelor si momentelor, prin utilizarea dependentei dintre sarcina exterioara si deformatia arcului (la cantare, chei dinamometrice, standuri de incercare etc.)
- modificarea frecventei proprii a unor sisteme mecanice.
Clasificarea arcurilor se face dupa o serie de criterii, prezentate in continuare.
- după forma constructiva, se deosebesc: arcuri elicoidale, arcuri bara de torsiune, arcuri spirale plane, arcuri in foi, arcuri inelare, arcuri disc si arcuri bloc.
- dupa modul de actionare a sarcinii exterioare, clasificarea se face in: arcuri de compresiune, arcuri de tractiune, arcuri de torsiune si arcuri de incovoiere.
- dupa solicitarea principala a materialului, se deosebesc arcuri solicitate la torsiune, la incovoiere si la tractiune-compresiune.
- dupa natura materialului din care este executat arcul, se deosebesc arcuri metalice si arcuri nemetalice.
- dupa variatia rigiditatii, arcurile pot fi cu rigiditate constanta sau cu rigiditate variabila (progresiva sau regresiva).
- dupa forma sectiunii arcului, se deosebesc arcuri cu sectiune circulara, inelara, dreptunghiulara, profilata sau compusa.
Domeniile de folosire ale arcurilor sunt variate, cele mai importante fiind:
- amortizarea socurilor si vibratiilor (la suspensiile autovehiculelor, cuplaje elastice, fundatia utilajelor etc.)
- acumularea de energie (la ceasuri cu arc, arcurile supapelor etc.), care apoi poate fi restituita treptat sau brusc
- exercitarea unei forte permanente, elastice (la cuplajele de siguranta prin frictiune, ambreiaje prin frictiune etc.)
- reglarea sau limitarea fortelor (la prese, robinete de reglare etc.)
- masurarea fortelor si momentelor, prin utilizarea dependentei dintre sarcina exterioara si deformatia arcului (la cantare, chei dinamometrice, standuri de incercare etc.)
- modificarea frecventei proprii a unor sisteme mecanice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza !