Rolul si importanta transporturilor

Prin activitatea de transport se realizeaza deplasarea in spatiu a bunurilor sau a oamenilor in vederea satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale societatii omenesti. Rolul si importanta transporturilor pot fi evidentiate prin analiza relatiilor acestora cu diversele aspecte economice, sociale si politice ale activitatii membrilor societatii.

O examinare a modului cum se desfasoara transportul de calatori si marfuri ne duce repede la constatarea ca tehnica actuala in domeniu pune la dispozitia economiei nationale si a populatiei o gama foarte larga de mijloace si felurite moduri de a organiza activitatea. Totodata, este lesne de a ajunge la concluzia ca ramura transporturilor, ramura de baza a economiei nationale, isi poate indeplini rolul numai daca i se aloca o parte a resurselor umane si materiale ale societatii: forta de munca, mijloace tehnice, combustibili, energie si materiale.

Rolul si locul transporturilor in economia nationala este bine cunoscut. Alaturi de cele trei ramuri ale productiei materiale ale societatii umane: industria extractiva, agricultura (impreuna cu zootehnia) si industria prelucratoare a materiilor prime furnizate de primele doua, transporturile constituie a patra ramura a productiei materiale. Rolul lor consta in a deplasa materiile prime si semifabricatele de la producatori la consumatorii industriali sau publici, transformand astfel valoarea potentiala a bunurilor in valoare de intrebuintare. Astfel, de exemplu, graul din siloz devine valoare de intrebuintare (publica), paine pusa la dispozitia populatiei, la centrele de vanzare, numai dupa ce acesta a fost transportat la moara, apoi faina a fost transportata la brutarii, iar apoi painea a fost transportata, la centrele de vanzare. Tot asa, minereul de fier devine valoare de intrebuintare (industriala) numai dupa ce acesta a fost transportat la combinate metalurgice, iar de acolo (sub forma de laminate de otel) a fost transportat la fabricile constructoare de masini sau pe santierele de constructii-montaj. Se poate constata ca practic nu exista vreo activitate de productie materiala, care intr-un fel sau altul, intr-o masura mai mare sau mai mica, sa nu fie legata si conditionata de transporturi.

Materiile prime dobandite prin extractie din natura sau prin cultivare din agricultura, se transporta la unitatile industriei prelucratoare, care realizeaza in incinta lor valori de intrebuintare potentiale. Acestea apoi se transporta la consumatorii publici sau industriali, devenind astfel valoare de intrebuintare efectiva. Avand in vedere, pe de o parte, importanta deosebita a transporturilor pentru bunul mers al productiei materiale, iar pe de alta parte cheltuielile determinate de acestea, se poate formula esenta problematicii transporturilor satisfacerea integrala in bune conditii a cerintelor de transporturi ale economiei nationale si ale populatiei, cu minimum de cheltuieli materiale si banesti. Realizarea acestor obiective solicita o buna cunoastere a unei sfere extrem de largi de aspecte tehnice, tehnologice, energetice, economice si organizatorice de natura strategica, tactica si practica si a unor metode de conducere moderne, capabile sa duca la rezolvarea problemelor la nivelul exigentelor actuale.

Complexitatea deosebita a sistemului de transport al tarii, chemat sa satisfaca cerintele de transport de persoane si marfuri, interne si internationale ale economiei nationale si populatiei, fac necesara abordarea criteriala a analizei structurii sistemului si a interdependentei dintre elementele (subsistemele) componente. O astfel de abordare, care va fi expusa pe scurt in cele ce urmeaza, scoate in evidenta subsistemele tehnice componente, cum sunt calea ferata, transportul rutier, transportul fluvial, maritim, aerian etc., repartizarea teritoriala a acestora, subordonarea administrativa, precum si tehnologia monomodala (directa) sau multimodala, (transporturi combinate) a efectuarii transporturilor. Alaturi de analiza criteriala a sistemului mai este necesara si efectuarea unei analize a proprietatilor tehnice, economice si energetice a subsistemelor tehnice, de care trebuie sa se tina seama in stabilirea strategiei generale de dezvoltare a transporturilor si optimizarea functionarii sistemului.

Desi o formalizare matematica globala a sistemului de transport este departe de a fi realizata, trebuie evidentiat faptul ca abordarea sistemica a acestuia a deschis multe cai de cunoastere a mecanismelor sistemului si de stabilire a masurilor care conduc la imbunatatirea rezultatelor de ansamblu a activitatii de transporturi. In acest context trebuie remarcat ca noutatea esentiala in domeniul conducerii transporturilor la nivel superior, consta in intelegerea faptului ca diferitele sisteme de transport (cale ferata, auto etc.) sunt de fapt subsisteme ale sistemului de transport, si ca urmare, fara a neglija problemele optimizarii traiectoriilor de dezvoltare ale acestora, trebuie tratate si rezolvate problemele de optimizare ale sistemului in ansamblu, problematica caruia are un volum mai mare decat suma problematicilor subsistemelor. Sistemul de transport are o structura deosebit de complexa. Criteriile principale care definesc structuri specifice in transporturi sunt cele tehnice, teritoriale, tehnologice si administrative.

Aspecte economice

Dezvoltarea schimbului de produse si activitati pe plan national si international prin contributia nemijlocita a transportului evidentiaza urmatoarele aspecte economice mai importante:

- fara transporturi, posibilitatile de a face comert ar fi fost limitate strict la piata locala. Pe masura dezvoltarii si perfectionarii mijloacelor de transport, piata a putut fi extinsa in cadrul national si international, sporind capacitatea de absorbtie a acesteia.

- transportul a facut si face posibil un schimb mai bun intre cererea si oferta pentru diverse marfuri pe plan national si international. Excedentul de produse din anumite zone poate acoperi acum mai bine cererea de produse deficitare in alte zone.

- pe masura ce zonele care ofera produse similare se largesc, concurenta dintre vanzatori creste si tinde sa tina preturile la niveluri rezonabile. Fiecare cumparator va avea un numar mai mare de furnizori potentiali care sa concureze intre ei, iar posibilitatea unor aranjamente de preturi ridicate intre acestia este putin probabila.

- este facilitata si incurajata specializarea in activitatea de productie si comercializare. Colectivitatile umane se vor concentra in exploatarea resurselor naturale pe care le au la indemana din abundenta, in prelucrarea lor, stiind ca nevoile de alte produse vor putea fi satisfăcute prin schimbul cu alte produse si transportul lor de la o anumita distanta. Astfel devine posibila crearea unor capacitati de productie puternice, cu costuri reduse pe unitatea de produs, in conditii de rentabilitate si eficienta economica.

- schimbul de marfuri pe plan intern si international face necesara deplasarea oamenilor in interes de afaceri, transportul de documente comerciale si schimbul valutar, organizarea de targuri si expozitii, participarea la activitatea diverselor organizatii economice internationale.

Aspectele sociale

Aspectele sociale pe care le genereaza activitatea de transport se refera, in principal, la urmatoarele:

- deplasarea libera a oamenilor, schimbul de idei si de experienta contribuie la imbogatirea tezaurului universal al gandirii si cunoasterii umane.

- pe masura dezvoltarii si perfectionarii transporturilor s-a extins activitatea de turism pentru odihna si recreere sau in scopuri terapeutice atat in plan intern, cat si international.

Aspectele politice 

Aspectele politice pe care le genereaza dezvoltarea transportului vizeaza, in principal:

- intarirea economiei nationale prin inlaturarea limitelor impuse de distanta dintre centrele economico-sociale si circulatia rapida, operativa a marfurilor si persoanelor.

- implementarea politicii de amplasare a fortei de productie pe teritoriul tarii.

- intarirea capacitatii de aparare a tarii.