Piesele din plastic necesita unele controale si unele testari foarte diferite de piesele metalice. De exemplu, este evident ca pentru partile din plastic nu exista teste adecvate de rezistenta la coroziune. Cu toate acestea, fiind materiale plastice - materiale care sunt in mod constant inlocuite cu alte materiale, in special la automobile, si materiale care pot fi gasite oriunde - sunt foarte complexe cu un suport tehnologic important si care trebuie sa fie evaluate in perspectiva. Se poate spune ca materialele plastice sunt materiale vii, deoarece din momentul fabricarii intra intr-un proces de deteriorare in unele dintre proprietatile lor. Fenomenul poate fi asemanat cu procesul de imbatranire al oamenilor care debuteaza in stadiul sarcinii. Pana aici, toate materialele plastice sunt egale, dar diferenta dintre ele este viteza cu care se deterioreaza si tipul de degradare suferit: pierderea culorii, pierderea rezistentei mecanice, cracarea si pierderi dielectrice. Deteriorarea este rezultatul efectelor combinate ale soarelui, ploii, microorganismelor, gazelor nocive, temperaturii si al altor factori. Totul depinde de rolul pe care il vor indeplini. In cazul pieselor auto exterioare, de exemplu, barele de protectie si de tapiterie, cei mai importanti factori sunt lumina soarelui, temperatura si precipitatiile.
Radiatia solara include UV, radiatii vizibile si radiatii infrarosii. Radiatia UV este cea mai daunatoare, deoarece materialele plastice contin molecule capabile sa absoarba radiatii avand o energie mai mare decat necesarul pentru a sparge aceste molecule, oferindu-le in loc, procesul de degradare. Temperatura este un alt factor important in degradarea materialelor plastice. In general, viteza reactiilor chimice creste cu temperatura, iar carcasa din plastic nu face exceptie.
Aproximativ la fiecare 10 grade a cresterii temperaturii, viteza de reactie se dubleaza. Vedem, asadar, ca procesul de degradare al materialelor plastice se accelereaza direct proportional cu cresterea temperaturii. In materialele plastice, din cauza conductivitatii termice scazute, temperatura suprafetei dintr-un material expus la soare poate creste foarte mult peste temperatura camerei.
Efectul temperaturii crescute in cazul materialelor folosite in interiorul masinii, de exemplu, este vizibil in tabloul de bord, intr-o dupa-amiaza de august cand temperaturile de suprafata ating aproape 100°C. Ploaia este al treilea parametru indicat ca fiind important, dar foarte interesante sunt perioadele in care suprafata pieselor este umeda, perioadele de roua, perioadele de ploaie si perioadele de umiditate ulterioara ploii. Apa poate contribui la „spalarea” suprafatelor anumitor componente ale materialelor plastice, permitand sau accelerand degradarea. Vedem astfel ca materialul plastic folosit pentru a face o bara de protectie trebuie sa reziste la radiatiile solare si ploaie, insa plasticul folosit pentru un tablou de bord trebuie sa reziste la temperaturi mult mai mari si nu neaparat sa fie rezistente la ploaie.
Plasticul utilizat pentru fabricarea unei carcase TV, rareori trebuie sa reziste la radiatii solare, sau temperaturi ridicate, sau ploaie. Diferenta dintre comportamentul unor materiale plastice si altele sunt aditivii folositi in momentul fabricarii lor. Acesti aditivi sunt costisitori si, prin urmare, utilizarea acestora ar trebui sa fie in mod corespunzator justificata de cererea, pentru obiectul fabricat. Aditivii pot sa absoarba ultravioletele sau pot sa le descompuna. Dar exista si alte elemente frecvent utilizate in productia de piese din plastic, care trebuie sa fie luate in considerare pentru a se evita afectarea negativa a comportamentului materialului, cum ar fi lubrifiantii utilizati pentru a facilita procesul de fabricatie si plastifianti, care trebuie alese in mod corespunzator. In Centro Zaragoza, piesele din material plastic, componentele exterioare sunt supuse unui test de imbatranire accelerata pentru a asigura fiabilitatea.
De-a lungul a 1600 de ore materialul este expus la radiatii luminoase similare cu radiatia solara, dar mult mai intensa, astfel incat procesul de imbatranire este accelerat intre 8 si 10 ori. In aceeasi testare 800 de cicluri de ploaie sunt simulate si se controleaza umiditatea permanent.
Temperatura suprafetei de plastic este pastrata in jurul valorii de 65°C. Dupa testare, materialul nu trebuie sa arate schimbare de culoare vizibila sau modificare a suprafetei sale. Toate cele de mai sus, contribuie la asigurarea calitatii pieselor certificate, stiind ca exista aspecte care trec neobservate pentru utilizator, si care au fost descrise in detaliu pentru a argumenta o decizie si o alegere justificata de o calitate autentica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza !