Trebuie sa marturisesc din capul locului ca sunt un impatimit al celebrei licori a lui Bachus, considerand-o ingredientul sau elixirul fara de care viata noastra ar fi mai anosta, neinteresanta, mai palida, fiind sarea si piperul ce ne condimenteaza existenta. Sa nu credeti cumva ca intru in categoria celor ce considera ca daca e mult e si bine, consider ca esentele tari se pastreaza in recipiente mici, la un vin nu e importanta cantitatea ci calitatea, mesajul pe care ti-l transmite atunci cand il savurezi, pentru ca trebuie sa-ti trimita un fior pana in adancul fiintei tale, sa-ti remodeleze simturile si trairile la un nivel nemaiatins pana atunci. Am aplicat invataturile unui batran, ce indemna sa bem vin doar de buna calitate, o data ce ne-am invatat cu gustul lui, ne va fi foarte greu, imposibil de-a dreptul sa mai consumam posirca de proasta factura, vom tinti tot mai sus, mai sus, spre tot mai rafinate gusturi. Momentul in care am inceput sa constientizez rolul vinului in fiinta poporului roman a fost la o ora de istorie, cand am aflat cu amaraciune ca Burebista a taiat viile, speriat de consumul mare de vin si efectele devastatoare asupra dacilor, moment ce mi-a declasat pasiunea pentru vin si consumul responsabil al acestuia, despre efectele binefacatoare ale lui pentru om si pentru societate. Multa vreme, in caietele mele studentesti, pe coperta sau pe pagina de garda trona celebrul dicton al neasemuitului poet latin Horatiu: „N-au sa aiba viata poemele scrise de bautorii de apa!”, si cata dreptate avea ..., un elogiu adus vinului ca stimulent neasemuit poetilor in procesul de creatie literara si artistica.
Crama |
Ceea ce m-a consacrat, ca sa zic asa, in panteonul iubitorilor de vin, ce m-a facut sa fiu recunoscut ca indragostit etern de licoarea din struguri a fost o intamplare din anii studentiei, cand la un examen trebuia sa avem un discurs pe o tema aleasa si accentul cadea nu pe tema in sine ci pe modul cum stiam sa punem in evidenta subiectul, de pasiunea si dragostea cu care vorbeam despre tema aleasa. Eu mi-am ales o poezie a lui Pastorel Teodoreanu si pe baza ei mi-am croit intreg expozeul, un adevarat elogiu adus vinului si efectelor lui asupra civilizatiei umane. Tin minte si acum prima strofa: „Dragalasele pahare/ dinainte-mi sa se puna/ sa se toarne vin in ele/ Pofta buna!”. In general, a vorbi despre Pastorel fara a aduce elogii vinului pare o blasfemie, e poetul ce a remarcat cel mai bine chimia intre vin si frumosul, esteticul din poetica fiecaruia dintre noi, de legaturile indestructibile ce ne leaga de miraculoasa licoare. Stiu ca prezentarea mea a fost o reusita, auditoriul a ramas fascinat de pasiunea si daruirea cu care vorbeam de rolul vinului in definirea artistica a umanitatii, despre efectele si influentele in operele literare, despre cum ne-a modelat existenta si devenirea spirituala acest ingredient unic, simplu si complex in acelasi timp - vinul. Despre pasiunea mea pentru vin as putea vorbi zile si nopti neintrerupt, as incerca sa-ti insuflu si tie cate putin din dragostea ce o port nobilei licori, despre cum as vedea eu lumea daca toti am consuma, dar cu masura, din aceasta sacra desfatare, ce doar initiatilor li se devoaleaza incet, incet, renuntand la tot felul de improvizatii de bauturi, care mai de care mai nocive pentru organism.
Vin Roze |
Prietenii, cunoscandu-mi pasiunea pentru tot ceea ce inseamna vin, cu orice prilej nu inceteaza sa-mi testeze cunostiintele in domeniu, incercand tot felul de combinatii pe care sa le asociezi cu un pahar de vin, doar, doar voi fi pus in dificultate si fara vreun raspuns. Si imaginatia lor este bogata, va rog sa ma credeti. Nu exista fel de mancare, moment al zilei, festivitati sau receptii prin care sa nu ma testeze ca sa le asociez cu optima alegere a unui soi de vin, o incercare timida a lor a fost de a ma provoca sa aleg un soi de vin, considerat suprem, pe care sa-l pun pe piedestalul vinurilor drept in varf si sa-i dedic o zi anume din an, prilej de celebrare si sarbatoare a lui. Acest lucru chiar m-a pus intr-o reala dificultate, fiecare vin are momentul lui de glorie, un spumant merge ca aperitiv, pe cand un cabernet se potiveste de minune cu o friptura de vanat, un sauvignon ori pinot vine sa intregeasca simfonia gusturilor branzeturilor iar un merlot face sa inoate si cea mai indaratnica plachie de crap. Totusi, ca sa le fac pe plac, le-am declarat sus si tare ca mie mi se pare potrivit ca sa sarbatorim vinul roze, este cel mai neutru sortiment, ce se preteaza a fi consumat in orice moment al zilei. Si ca sa dau o nota personala, cum ii sade bine unui cunoscator in ale vinului, am decretat ca cea mai nimerita zi de sarbatoare sa fie in fiecare zi din cele 365 zile ale anului, sa fie o sarbatoare continua alaturi de un vin nobil ce ne incanta in fiecare zi. Argumentul suprem e ca acest tip de vin poate fi consumat si alaturi de alte vinuri, bunaoara daca ai baut ziua un pahar, seara la cina poti sa schimbi pe unul alb sau rosu, fara a exista probleme pentru organism in asimilarea lui, sortimentul rose e unul de cursa lunga, fiind un tovaras de nadejde ce nu te v-a dezamagi niciodata.
Deci, toti, cu mic cu mare sa sarbatorim in fiecare zi, cu un pahar de vin roze, bucuria vietii si sa nu-i uitam pe stramosii nostri romani, ce pe buna dreptate exclamau: IN VINO VERITAS!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza !