Ventilatorul

La instalatiile de racire cu lichid rezistenta circuitului de aer este relativ mica, ceea ce face sa se prefere ventilatoare axiale. In plus, acestea necesita un consum energetic mai redus decat cel al ventilatoarelor centrifuge si ofera o compactitate mai mare instalatiei de racire. Ventilatoarele axiale au palete fabricate din tabla de otel cu grosimea de 1,25-1,80 mm sau turnate impreuna cu butucul. Se prevad 4-12 palete numarul acestora crescand cu diametrul ventilatorului. Paletele de tabla pot fi prinse cu suruburi de butuc. La alta solutie ele sunt nituite pe un disc intermediar profilat, ceea ce permite curbarea lor in vederea cresterii randamentului. In orice caz paletele de tabla au unghiul de atac α constant. Prin turnare se pot realiza palete profilate aerodinamic, cu unghiul de atac variabil intre baza si extremitate. Astfel, pe langa imbunatatirea randamentului, se reduce intensitatea zgomotului functional. La constructiile din tabla intensitatea zgomotului poate fi micsorata prin inclinarea diferita a paletelor sau prin decalarea lor unghiulara inegala, ultima solutie fiind aplicata la variantele cu patru palete (decalaje de 70°si 100° ). Micsorarea intensitatii zgomotului trebuie insotita de limitarea frecventei lui, care depinde de turatie. In consecinta, viteza periferica a ventilatorului se plafoneaza la cel mult 120 m/s. Alti factori care influenteaza frecventa zgomotului produs de ventilator sunt numarul de palete si vibratiile lor proprii. Paletele turnate sunt mai rigide, ceea ce le confera o frecventa mai mare a vibratiilor proprii, astfel ca la unele regimuri ele produc un zgomot mai putin intens, insa mai suparator decat cel al paletelor de tabla. Automobilele si tractoarele au de regula ventilatorul montat pe arborele pompei de lichid, intre radiator si motor. Constructia este compacta si permite antrenarea simpla, prin curea trapezoidala, a pompei si ventilatorului.