O tempora ! O mores !

Sa va povestesc despre primul telefon mobil este ca si o incursiune in trecutul mezozoic, parca intreaga istorie a omenirii s-a scurs de la acel moment magic, cand puteam vorbi cu altcineva fara sa stau pe loc sau aplecat pe masuta unde aveam celebrul "fix" cu disc. Incursiunea aceasta in trecut ma face parca sa-mi retraiesc viata si sigur cea mai frumoasa perioada a tineretii, cu toate aventurile, noptile nedormite, mersul la mare cu trenul (fara bilet, cum altfel), dormitul in cort claie peste gramada, etc., perioada pe care acum o evoc cu tristetea celui ce stie ca nu se va mai repeta. 

Cei "vinovati" de aceasta introspectie din trecutul meu sunt cei de la computerblog.ro ce au dorit sa afle cum arata primul meu mobil, dar trebuie sa le multumesc ca am retrait unele momente incantatoare si de care am uitat, rememorarea lor m-a facut sa zambesc si sa ma binedispuna iar pentru scurt timp m-am transpus in pielea mea din tinerete si ... Oau, ce bine a fost!!. 

Siemens S4

Asadar, primul meu telefon mobil a fost un Siemens S4, o „bijuterie” in materie pentru ca era performant, design modern si mai ales era nou, s-a lansat in primavara lui 1995, fata de alte telefoane aduse de afara era ca un Mercedes fata de un Trabant. L-am cumparat din primele zile cand operatorul MobilRom a lansat in iunie 1997 reteaua Dialog ce transmitea semnalul prin antene GSM, nu mai tin minte pretul exact (dar oricum foarte mare) peste 300$, dar ce mai conta, aveam cea mai tare fita in domeniu. Atunci erau disponibile doar 3 tipuri de abonament, Dialog 50, 150, 300, reprezentand minutele incluse si era destul de scump, vreo 20$, plus o taxa de conectare de 50$, dar ce mai contau aceste aspecte „minore„ cand puteam face furori printre cunoscuti. Si ca totul sa fie perfect, mi-am cumparat si o husa din plastic cu care puteam sa prind telefonul la centura si hainele le bagam in pantaloni ca sa fie cat mai vizibil obiectul ce ma scotea in evidenta in fata celorlalti. Doamne, ce oribil!!!. Tin minte ca atunci cand suna in jurul meu se facea loc sau in autobuz lumea tacea pentru a nu deranja convorbirea, caci nu?, era un telefon mobil, deci eram cineva important. Alt aspect ce ma face acum sa zambesc este cum vorbeam cu altii ce erau in reteaua concurenta, Connex si care aveau avantajul ca erau taxati doar dupa 3 secunde, astfel ca sunau, spuneau doua-trei cuvinte, inchideau, sunau din nou si tot asa, in 15-20 de apeluri ne faceam planul pentru seara respectiva.

Problema cu plata abonamentului am rezolvat-o din prima luna, le-am oferit colegilor de facultate telefonul sa sune acasa, era mult mai convenabil decat sa mearga la un telefon public afara din complex ori sa stea in ghereta portarului si sa le asculte cineva convorbirile si treaba mergea ca unsa, in cateva zile imi acopeream plata abonamentului si restul era castigul meu caci pretul pe un apel eu il faceam. Despre capacitatile "tehnice" ale telefonului as putea sa enumar: nici una!. Statea putin incarcat, se inchidea cand iti era lumea mai draga, puteai trimite doar SMS si sa te scoale dimineata pe post de ceas desteptator, dar ce mai, era al meu si nu as fi renuntat pentru nimic in lume la el. Si mai avea ceva: antena ce nu era ca acum incorporabila ci iesea cam 15 cm, sa se vada!!, dar cu antena asta am avut cel mai mare succes, ca sa zic asa.

Nokia 3110

Era in ajunul Craciunului si, impreuna cu un amic am plecat la niste fete, cu colindatul. Erau niste fete dragute, cuminti, la casa lor, pe cand noi eram prinsi in valtoarea tineretii si mereu pusi pe distractii si petreceri, nici gand sa avem oarece intentii serioase, aveam toata viata inainte. Zis si facut, am ajuns la ele mai spre seara, unde ce sa vezi: toate neamurile lor, cu catel si cu purcel erau prezente, caci veneau domnisorii de la oras, studenti pe deasupra, sa le peteasca pe fetele lor. Ne-au instalat in capul mesei, ne-au ospatat regeste, dar de la un timp noi faceam fete-fete, nu stiam cum sa mai scapam, mai mult, discutia aluneca spre cariera, viitor, zestre, copii si altele asemenea. Cu abilitate, am mutat discutia spre telefoane, mai ales ca doar noi aveam si aici prietenul meu credea ca-i va da pe spate: isi cumparase ultimul model de Nokia (cred acum ca era 3110), era in jur de 500$, nou-nout, micut, ce mai, o bijuterie de telefon. Nu mare mi-a fost mirarea cand gazdele l-au tratat cu indiferenta si mi-au acordat mie toata atentia, punandu-l repede la punct: "Tu sa taci, ce telefon e asta, ca nu are nici macar antena?, trebuie sa iasa ceva afara, sa se vada ca ai, atunci la ce mai ai telefon ???". Nu mai tin minte cum am reusit sa "evadam", cred ca am zis ca mai trebuie sa mergem si pe la altii la colindat, dar si in ziua de azi il tachinez pe amicul meu, cand ne intalnim: -Tu sa taci, ca n-ai antena !!!.

Computer Blog

Multumesc Computerblog.ro ca m-ai facut sa rememorez amintiri din viata mea, sa ma intorc in timp si sa ma revad in ipostaze de acum 20 de ani ... O tempora! O mores!. Lansez tuturor o provocare ca sa lasati un comentariu la articol in care sa dezvaluiti secretul sau ce trairi ati avut in compania primului vostru telefon mobil.