Vara e pe terminate. Dupa caldurile inabusitoare din iulie si august, acum
isi fac loc adieri racoroase de toamna si parca totul incepe sa prinda viata.
Eu recunosc ca suport cam greu vreamea torida de vara si refugiul meu a fost in
tot acest timp cabanuta de la munte aflata pe malul unui lac unde in fiecare
week-end fugeam de caldura insuportabila a orasului. Aici, in racoarea data de
lac si de brazii ce ofereau o umbra perfecta, munceam de zor la marea mea
pasiune: construiam o barcuta cu care speram sa ma plimb pe lac. Era o
constructie la care roboteam cu drag si care imi ocupa putinul timp liber pe
care-l aveam cu o activitate recreativa, placuta. Daca altii se joaca cu
cainii, se ocupa cu gradinaritul sau colectioneaza timbre, eu mesteream la
barcuta mea si acest lucru imi inducea o stare de liniste si imi dadea energie
pentru saptamana ce urma sa inceapa. Cu putinele mele cunostiinte tehnice si cu
un suport de specialitate de la niste cunoscuti in domeniu, am reusit sa
inteleg planurile de constructie si modul cum avea sa fie asamblata, iar ceea
ce era mai dificil, adica slefuitul si smirgaluitul lemnului pentru a putea fi
lacuit si vopsit, era pentru mine cea mai usoara munca.
Ceea ce m-a frapat din primul moment cand am inceput lucrul a fost
maleabilitatea si in acelasi timp duritatea si trainicia lemnului, esenta tare
de stejar ce se preta cel mai bine la o ambarcatiune. Simteam in mainile mele
ca lemnul parca e viu, ca il simt in degete si palma, ca-si modeleaza suprafata
dupa cum vreau eu, ca exista o conexiune intre mine si stejarul ce lua acum tot
mai mult forma unei barci. Si astfel, cele cateva zeci de ore petrecute in
liniste, mesterind la barcuta mea, erau prilejul ideal de a ma deconecta, de a
uita pentru scurt timp de problemele cotidiene si a ma contopi cu natura, cu
apa, cu linistea si binenteles cu stejarul meu.
Fan de Esenta Tare |
La intervale regulate de timp, primeam in vizita prietenii de la oras
ce voiau si ei sa scape de calvarul orasului plin de betoane, poluare si sa
vina in sanul naturii, la munte. Acestia soseau dis de dimineata si primul
lucru pe care-l faceau era sa inspecteze cum merge constructia ambarcatiunii,
nevenindu-le sa creada ca m-am incapatanat ca sa duc la bun sfarsit o lucrare
de asemenea anvergura. Pregatirea mea umanista nu avea nici un punct tangential
cu tehnica si cu ingineria ci doar ambitia si pasiunea m-au facut sa razbat
pana aici. Neincrederea cu care la inceput au privit munca mea, zicand ca pana
la urma o sa ma las pagubas, s-a transformat intr-o admiratie desavarsita
vazand tenacitatea mea in urmarirea visului de a vedea barca finalizata si deja
isi faceau planuri despre inaugurarea de pe lac, pe care am preconizat-o spre
sfarsitul toamnei, daca totul mergea bine.
Pe langa gratarele ce sfaraiau pe carbunii incinsi, punctul forte,
piesa de rezistenta era berea rece pusa in frigiderul meu natural, direct in
lacul rece ca gheata, sub niste crengi ce nu lasau nici o raza de soare sa
ajunga la sticle si astfel ne puteam bucura de o bere rece. Nu stiu daca intamplator
sau nu, am cumparat bere Stejar si parca nicaieri nu are acelasi gust ca aici,
in mijlocul naturii, dupa timpul petrecut muncind la barca nimic nu se compara
cu o bere Stejar rece. Mi se pare ca gustul ei te duce cu gandul la esenta tare
a stejarului, la insasi fiinta ascunsa dinlauntrul tau, ajungand la sentimente
nebanuite ascunse in tine. La fel cum modelez eu lemnul si scot energii
nebanuite din bucata de stejar, asa mi se pare ca berea scoate din mine
trasaturi ascunse, trairi pe care nu le pot exprima dand la iveala o alta fata
a mea, mai profunda, mai aproape de insasi fiinta mea facand abstractie de omul
cotidian.
Rugby |
Dar azi e si un motiv in plus de bucurie pentru mine si amicii mei. Ca
un facut, am vazut ca cei de la berea Stejar organizeaza un concurs. Concurs
prin care pun in joc 12 bilete la meciul de rugby Irlanda - Romania, din
preliminarile Cupei Mondiale ce se va juca la Londra pe 27 septembrie, fiind
incluse intr-un bilet atat transportul cat si cazarea. Implicarea si sustinerea
pe care o fac cei de la berea Stejar echipei nationale de rugby nu e una
aleatorie, echipa noastra mai este supranumita si echipa Stejarilor, asocierea
cu aceasta bere fiind una cat se poate de fireasca.
Si acum sa te tii discutii intre noi ... Stransi in jurul focului, cu
cate o bere Stejar in mana, facem si desfacem intreg lotul si jocul practicat
de ai nostri, ne imbarbatam cu deviza „Nici un Mondial Acasa”, suntem
invincibili, nu ne sta in fata nimeni, avem cei mai buni transformeuri, etc. Parca
suntem alaturi de baieti pe teren si incercam sa le insuflam curaj si incredere
ca vor fi tari ca stejarii si duri ca stancile in fata adversarului. Cred ca si
berea a contribuit putin la starea euforica ce ne-a cuprins, de parca urma noi
sa intram pe teren si sa-i spulberam pe irlandezi.
Daca vrei, poti fi si tu unul dintre cei ce ii vor incuraja pe baieti
la Londra. Tot ceea ce vrei sa afli gasesti aici. Noi cu siguranta vom
participa si daca vom castiga biletele stim cum sa-i incurajam pe jucatori,
caci ne-am incalzit putin cu bere Stejar si pana la urma suntem Nationala
Romaniei si nimeni nu ne poate sta in drum.
HAI ROMANIA
!!!
macar la rugby ca la fotbal.......
RăspundețiȘtergerela fotbal chiar n-ai cu cine, macar la rugby putem tine capul sus :)
Ștergere