Raspunderea in transporturile succesive de natura omogena efectuate in temeiul unui document unic de transport

In cadrul unor asemenea stramutari de marfuri, problemele de raspundere s-au ridicat indeosebi in transporturile feroviare si rutiere. Legislatia noastra le consacra art.436 alin.1 Cod comercial, text potrivit caruia „orice cerere de despagubire trebuie indreptata contra primului sau ultimului caraus. Se poate indrepta si contra carausului intermediar, cand s-ar proba ca paguba s-a cauzat in timpul cand acesta a facut transportul”.

Optiunile de care se bucura expeditorul, in baza art.436 alin.1 Cod Comercial, nu aduc modificari, nu aduc modificari raspunderii ce revine fiecaruia dintre carausii succesivi. In consecinta, daca pierderea sau degradarea marfii este imputabila carausului nr.2, despagubirile vor fi suportate in final, de patrimoniul sau, ca efect al cererilor de regres dintre transportatori, chiar daca expeditorul a obtinut plata de la carausul nr.1 sau nr.3. Tot astfel, in ipoteza unui prejudiciu nelocalizat pe un anumit tronson al itinerariului global, despagubirile vor fi platite, in mod normal, de catre carausul final, daca nu izbuteste sa faca dovada raspunderii unui transportator care l-a precedat.