Metodele de elaborare a dozajelor pentru mixturi asfaltice

Din examinarea datelor se poate afirma ca toate metodele de stabilire a continutului optim de liant dau valorile necesare pentru a se putea trece la executarea epruvetelor in vederea incercarilor de laborator. Rezultatele obtinute trebuie deci verificate prin incercari de laborator, pe mixturi asfaltice preparate cu dozajele rezultate din calcul. Numai daca rezultatele atesta caracteristici fizico-mecanice corespunzatoare ale mixturilor asfaltice preparate in laborator se poate trece la aplicarea pe santier a dozajului verificat.

Laboratorul de specialitate este singurul in masura sa stabileasca dozajul mixturilor asfaltice si mai ales procentul de liant, luand in considerare si conditiile specifice in care se va exploata stratul bituminos, tinandu-se seama si de urmatoarele recomandari:

- in cazul cand se prevede un trafic intens si greu pe drumul pentru care s-a proiectat imbracamintea bituminoasa, procentul de liant din mixtura asfaltica se va doza spre limita inferioara, iar vascozitatea bitumului ales va fi mai mare, pentru a se asigura stabilitatea imbracamintei.

- pentru drumurile cu trafic redus se va adopta in general un dozaj de liant mai ridicat, corectand necesarul rezultat din calcul cu un coeficient supraunitar, in general 1,06-1,07.

- pentru realizarea imbracamintilor bituminoase pe autostrazi se vor efectua incercari speciale privind rugozitatea suprafetei de rulare, precum si studii detaliate asupra calitatii agregatelor ce intra in compozitia mixturilor asfaltice.

Din experienta rezulta unele observatii interesante in legatura cu continutul de bitum din mixturile asfaltice, dintre care se mentioneaza:

- marirea continutului de bitum cu 0,3% conduce la o marire a gradului de compactare cu 1%, pentru acelasi lucru mecanic.

- marirea procentului de filer cu 1% conduce la marirea gradului de compac­tare cu 0,5-0,7%.

- se pot folosi agregate cu o granulozitate atat continua, cat si discontinua, dar care sa asigure o compactitate ridicata. Astfel, de exemplu, lipsa criblurii 3-8 dintr-un amestec de agregate cu dimensiuni pana la 16 mm permite obtinerea unei mixturi asfaltice compacte, daca celelalte agregate sunt bine dozate.

Literatura de specialitate si experimentarile efectuate pe drumuri in exploatare arata ca nu exista solutii universal valabile pentru dozarea mixturilor asfaltice. Dozajul optim trebuie sa tina seama neaparat de conditiile de exploatare, in speta de trafic, de zonele climaterice, de exigentele utilizatorilor etc. Din aceasta necesitate obiectiva rezulta sarcina de mare raspundere a laboratoarelor rutiere, care trebuie sa conlucreze cu proiectantii pentru stabilirea nu numai a grosimii straturilor bituminoase, ci si a tipului de mixtura asfaltica, care sa se comporte in exploatare in cele mai bune conditii.