Hidrocarburile

In aceasta categorie intra produsele gazoase ale arderii incomplete si componentele din combustibil care se pot vaporiza. S-au identificat circa 400 de compusi individuali in gazele de evacuare, care reprezinta majoritatea claselor de compusi organici, incluzand hidrocarburi alifatice saturate si nesaturate, hidrocarburi aromatice si compusi policiclici, compusi oxigenati cum sunt aldehidele, cetonele, alcoolii, eterii, acizii si esterii, precum si compusi azotati, sulfati si organometalici.
Compusii emisi includ multi dintre compusii existenti in combustibil si care au trecut neschimbati prin motor. Exista diferente in compozitia hidrocarburilor din gazele de evacuare ale m.a.s. si m.a.c. in general, m.a.c. contin o proportie mai mare de hidrocarburi cu masa moleculara mare.
S-a observat ca prin combustia unui singur compus - izooctanul - au rezultat 11 hidrocarburi distincte, demonstrand complexitatea produsilor organici ai arderii amestecurilor de combustibili cum sunt motorinele.
Intrucat metanul contribuie foarte putin la formarea rapida a ozonului, legislatorii americani au introdus categoria hidrocarburilor fara metan (NMHC), pentru ca restul componentelor sa aiba relevanta sporita in aprecierea tendintei de formare rapida a ozonului. Aceasta categorie nu include compusii oxigenati, cum ar fi aldehidele, alcoolii, eterii si cetonele. Categoria gazelor organice fara metan (NMOG) include insa acesti compusi, avand o contributie mai mare decat NMHC la formarea ozonului.
Hidrocarburile, privite ca un ansamblu numeros de compusi chimici, considerate ca si substante primare care rezulta din procesul nemijlocit de schimb de gaze si de ardere in motoarele cu ardere interna, au nocivitate foarte diversa, cuprinzand componenti netoxici, cum ar fi metanul, dar si componenti foarte toxici, cum ar fi 4-hidroxibifenilul. Unele sunt iritante si au efecte sistemice reduse, in timp ce altele pot avea consecinte toxicologice grave, cum ar fi disfunctionalitatea sistemului nervos central si a cailor respiratorii, efecte cancerigene etc.
Ca substante poluante secundare care rezulta prin interactiunea dintre substantele primare sau dintre acestea si aer in anumite conditii de umiditate, temperatura si radiatia solara , hidrocarburile sunt un factor important in formarea smogului fotochimic.
Smogul fotochimic, specific unor zone cu circulatie verticala redusa a aerului si insolatie puternica (Tokio, California), se produce in urma a circa 13 reactii, la care participa peste 200 compusi. Mecanismul acestor reactii nu se cunoaste, ceea ce nu a permis reproducerea sa in laborator. Smogul uscat sau fotochimic se instaleaza brusc, reducand vizibilitatea la zero si este daunator mai ales pentru persoanele cu suferinte cardio-respiratorii.

Cercetarile biologice ale nocivitatii hidrocarburilor, in special si a altor substante poluante, in general, se desfasoara in doua categorii de studii biologice:
- studiul in vitro pe lame de laborator, care se bazeaza pe corelatia dintre efectul cancerigen si mutatiile genetice provocate de bacterii cel mai cunoscut este testul Ames (1975), care comporta tratarea cu substantele considerate cancerigene a unui mamifer, care metabolizeaza substanta, pentru ca, apoi, pe anumite componente ale ficatului sa se aplice culturi de bacterii (Salmonella), care evidentiaza mutatiile genetice, acest test este foarte raspandit, iar rezultatele sale sunt considerate relevante.
- studii in vivo, care urmaresc capacitatea substantelor considerate cancerigene, introduse prin piele subcutanat sau prin sistemul respirator al animalelor de studiu, de a provoca tumori canceroase.

Transferarea acestor rezultate asupra oamenilor prezinta un grad variabil de incertitudine, totusi, exista studii epidemiologice care arata o frecventa mai inalta a cancerului pulmonar la categoriile profesionale expuse inhalarii gazelor de evacuare.